Drama “băieților simpatici”. Cine-i liberalul pregătit să ia Bucureştiul?

Si Oprescu, si Băsescu au fost nişte „băieţi simpatici”. Cu vorbele la ei, şmecheri şi pe gustul plebei de după blocurile bucureştene, aceştia au reuşit să îi păcălească de bunele lor intenţii – ba chiar de două ori, pe votanţii din Bucureşti. Unul dintre ei chiar a reuşit asta cu o ţară întreaga, dar asta este o altă poveste, chiar dacă pare a avea acelaşi final cu cea a primarului Capitalei.

Deja s-a vorbit enorm de faptul că Sorin Oprescu era peştele pe care urma să îl agaţe DNA în cel mai scurt timp, iar nimeni nu se îndoia de adevărul ce se ascundea în spatele zvonului, totuşi Oprescu s-a jucat imprudent şi prosteşte cu răbdarea procurorilor. Un medic, mai obişnuit cu gratulaţiile decât un om de rând, pare că îşi extindea obiceiul şi în administraţie, ca o prelungire firească a obiceiului cotidian. Toată lumea părea ca știe ce urmează, mai puţin primarul – altfel cum să explici nesăbuinţa, autosuficienţa, foamea de bani şi de putere ce l-au făcut să pună mâna pe banii de şpagă. Şocant este însă faptul că, aşa cum reiese din ordonanţa procurorilor, prestatorul lucrărilor – firma privata – rămânea la final cu 30% din profitul brut. Şi cine are angajaţi şi plăteşte taxele la stat, ştie că astea sunt semnalmentele unui jaf, organizat de instituţia condusă de Oprescu.

În condiţiile în care profeţiile privind săltarea lui Oprescu s-au adeverit, iar Piedone a anunţat clar intenţia de a rămâne la primăria sectorului 4, este evident că PNL are şansa de a-şi valorifica un electorat favorabil pe Bucureşti. Adversarul tradiţional – PSD – este şi el lovit în aceste momente de istoria cu Oprescu, în condiţiile în care acesta a fost privit mai mereu ca un apendice exterior partidului şi, totuşi, alimentat de valori şi cârdăşii comune. Astfel, ne putem aştepta ca sociologii să anunţe o scădere de simpatie pentru social-democraţii din Bucureşti, prin tranzitivitate, chiar dacă primarul Oprescu voia să îşi cultive aura de independent.

Şansele PNL-ului de a juca o carte importantă în Bucureşti sunt cu atât mai mari cu cât, în urmă cu puţin timp, acest partid a făcut o mişcare interesantă: şi-a aruncat peste bord propriul „băiat simpatic” în persoana lui Ludovic Orban. Astfel, a dispărut din prima linie a liderilor liberali un om care avea tinichele grele atârnate de coada – de la Transalpina, la accidente auto. Liberalii au înţeles că păstrarea unui astfel de comunicator şi, mai ales, încurajarea lui de a deveni candidat pentru funcţia de primar al Capitalei le-ar fi generat o zona de vulnerabilitate majora, în una dintre cele mai importante bătălii ale anului 2015.

Deşi în momentul de față avem o dreaptă debusolată, fără vreo definire certă a unui candidat, PNL are șanse mari să joace o carte câștigătoare dacă va înțelege să facă unele mișcări strategice importante.

Astfel, după debarasarea de Ludovic Orban, se pare că liberalii se îndreaptă către o soluție de bun simț, în care un candidat lipsit de dosare penale, poate să compenseze o eventuală lipsă de notorietate sau carismă. Un model Iohannis, egal și ponderat, cu o campanie ce are în centru partidul și nu neapărat omul, ar putea profita de dezastrul de pe stânga, avansând decisiv pe culoarul de dreapta. Mai mult decât atât, dacă PNL își dorește să joace la victorie, ar trebui să evite și la sectoare, candidați slabi, necarismatici și compromiși de legături dubioase (vezi cazul sectorului 1, unde liberalii ar trebui să culeagă din plin voturi, nu să le piardă prostește). Promovarea unor oameni tineri, dar cu ceva experiență și plini de bune intenții (vezi cazul de la 6, unde liberalii pot recâștiga sectorul) ar putea fi ecuația electorală potrivită pentru a susține o candidatură mai puțin explozivă la primăria Capitalei. Cristian Buşoi deşi nu face parte din categoria liderilor carismatici, savuroși sau foarte atractivi pentru marele public, ar putea direcţiona votul bucureştenilor către el, fiind singurul care reuşeşte să pună cap la cap un limbaj tangenţial pe preocupările bucureştenilor. Nu o fi Buşoi extraordinar în ale oratoriei, dar cu certitudine nu e niciun „băiat simpatic”.
Însă nu ar trebui să uităm că în București alegerile se câștigă dacă performezi în două direcții: are avantaj cine folosește cel mai bine mass-media centrală (Bucureștiul nu are presă locală) și cine câștigă meciurile de politică guvernamentală. Aşadar, deși pare un meci uşor, cu unul dintre competitori scoşi din joc, totuşi liberalii mai au de trecut câteva hopuri care să le aducă fotoliul de primar în propria ogradă.