ANAF-ul a declanșat, de curând, marea operațiune de combatere a evaziunii fiscale. Având în vedere că evaziunea din România este un ”domeniu” în care putem spune că am ”crescut” cât alții în 10 ani, estimăm că inspectorii fiscali vor avea mult și bine de lucru în următoarele lunii.
Unde ar trebuie inspectorii fiscali să deschidă larg ochii? ”Tehnica” des întâlnită în rândul politicienilor români prin care se fentează ANAF-ul, dar și bugetul de stat
Organizarea de nunți și botezuri în familiei politicienilor români poate fi o ”tehnică” în urma căreia aceștia își rotunjesc serios veniruile cu sume consistente, în multe ocazii chiar cu unele reprezentând sute de mii de euro.
Comisiile de cercetare ale Agenției Naționale de Integritate au acceptat întotdeauna explicațiile venite dinspre politicieni potrivit cărora zecile sau sutele de mii de euro din conturi provind din darul primit la nunți.
Știm foarte bine că nunțile politicienilor sunt unele în care ”darurile” sunt mai mult decât generoase.
Să luăm câteva exemple de nunți și botezuri în familiile politicienilor.
De exemplu, fiica lui Traian Băsescu, Elena Băsescu, a încasat la nunta jumătate de milion de euro de la cei aproximativ 800 de invitați. La un scurt calcul, fiecare invitat a dăruit aproximativ 625 de euro.
Deputatul PNL de Hunedoara și lider al liberalilor din acest județ, Bogdan Țimpău, a precizat în declarația de avere că a primit ”cadou” la botezul copilului 23.500 de euro, 87.000 de lei (aproape 20.000 de euro) și 350 de dolari.
Social democratul Adrian Mocanu, deputat de Buzău, a precizat, în declarația sa de avere, că la nunta sa din 2011 a primit 33.400 de euro și 205.000 de lei (aproximativ 50.000 de euro).
O altă nuntă în urma căreia mirii sau ales cu o sumă consistentă de bani este cea a fostului ministru al Bugetului, Liviu Voinea. În declaraţia de avere a acestuia din 2013, Liviu Voinea a menţionat ca dar de nuntă şi botez, câştigul detaliat, atât în lei cât şi în valută: 170.000 de lei, 35.300 de euro, 3.500 de dolari americani, 250 de franci elveţieni şi 500 de dolari canadieni. Însumat, darul de la nunta acestuia însemna peste 76.000 de euro.
Cel mai recent exemplu de politician care și-a motivat zecile de mii de euro găsisți de procurori în locuința sa ca fiind daruri de la nunți și botezuri este Darius Vâlcov. Fostul ministru le-a precizat procurorilor că o parte din banii ce îi avea în casă reprezentau dauri de la 3 nunți și un botez. Totuși, în cazul lui Vâlcov există următoarea problemă: nu și-a declarat acești bani în declarațiile de avere. Ne gândim că în cazul în care și-ar fi completat corect declarația de avere și și-ar fi declarat banii proveniți din daruri de la nunți și botezuri pe fostul ministru al Finanțelor ar fi putut să scape măcar de o parte din acuzațiile de luare de mită, având în vedere că este greu de demontat o afirmație potrivit căreia proveniența banilor este de la nunți sau botezuri. Ne-am puteam gândi că în cazul în care le declara în timp util, fostul senator PSD putea să ”albească” sume consistente de bani. Cine ar fi putut să spună că e vorba de șpagă în momentul în care Vâlcov ar fi declarat un dar de nuntă de 200.000 de euro, pe care ulterior o folosea pentru achiziționarea de tablouri și alte obiecte de artă?
Tentativă eșuată de impozitare a darurilor de la nunți
În 2010, deputatul PDL de Timiș, Gheorghe Ciobanu, anunța că va propune impozitarea nunților, botezurilor și banchetelor, deoarece acesta este un sector în care evaziunea fiscală aduce pierderi însemnate la bugetul consolidat al statului. Ciobanu sublinia că evaziunea fiscala în acest domeniu este una „fantastica”.
La scurt timp după acest anunț, șeful ANAF din aceea perioadă, Sorin Blejnar, puncta că nu este oportună o astfel de inițiativă.
„Nu vrem sa impozitam nuntile, botezurile si niciun fel eveniment ce tine de cutume, de obiceiuri. Vrem impozitarea organizatorilor de nunti si botezuri, a acelor contribuabili ce se extrag de la plata taxelor si impozitelor. Nu impozitam darurile pentru nunti, darurile mirilor”, sublinia Blejnar în 2010.
Ne gândim că această idee a fost atât de repede dată uitării pentru că ar fi putut aduce prejudicii uriașe de imagine partidului și Guvernului care ar fi susținut adoptarea unei astfel de măsuri și anume PDL.
Totuși, cum ar fi daca am plăti impozite pentru nunți și botezuri?
Banii proveninți din nunți sau botezuri sunt considerați de specialiștii în combaterea evaziunii fiscale drept una din metodele prin care s-ar ascunde banii negri.
Iată o listă, realizată de hotnews.ro, cu 11 metode prin care se pot ascunde banii negri
- Mostenire de la parinti.Un demnitar, un magistrat sau un functionar public are obligatia sa isi treaca averea intr-o declaratie si sa o si justifice. Unde baga, insa, cu 100.000 de euro luati mita? A primit o mostenire de la parinti. Care parinti nu aveau obligatia declararii si justificarii averii.
- Imprumutul de la parinti. Aceasta metoda este si mai eficienta. Codul penal nu te obliga sa faci acte notariale la imprumuturile intre rude de gradul I. Dar au existat si cazuri in care functionarul verificat a venit cu un contract de imprumut incheiat cu tatal sau. De multe ori, contractele sunt semnate in fals dupa moartea parintilor – doi batrani cu patru clase, care au lucrat la CAP, de pilda, care puteau semna si cu un „X” – neexistand posibilitati reale de expertize grafologice concludente.
- Darul de nunta sau de botez. Pana mai acum un an-doi, comisiile de cercetare a averilor, de pe langa instantele de judecata, acceptau frecvent justificarea sutei de mii de euro ca dar strans la nunta sau la botez, insa in ultima perioada au inceput sa mai verifice.
- Vanzarea de bunuri. De exemplu, un functionar spagar vinde un autoturism BMW vechi de 10 ani ca si cum ar fi nou. Astfel, pe o masina care in targ mai poate face 15.000 de euro poate sa ia si 80.000 de euro de la un mituitor.
- Cumparare de actiuni. Un demnitar de rang inalt, cu putere de decizie intr-un minister, se hotaraste deodata sa cumpere un pachetel de actiuni la o companie mare. II da 10.000 de euro mituitorului pe pachetul de actiuni si peste o saptamana politicianul ridica dividende de 100.000 de euro.
- Cedarea folosintei bunurilor. Un magistrat detine un apartament in Bucuresti, pe care il inchiriaza unui mituitor cu 500 de euro pe luna, printr-un contract fictiv. Astfel, magistratul ia si cei 500 de euro pe luna spaga, si 300 de euro pe luna chirie „la negru” de la un chirias, care, ideal, ii este si cunoscut.
- Spaga in zugravela. O metoda „eficienta” de a lua mita o reprezinta finisajele de lux si alte lucrari de amenajare a locuintei. Un politician poate linistit sa beneficieze de la o firma de constructii mituitoare de finisaje de lux de sute de mii de euro la un apartament de 70 de metri patrati. Agentia Nationala de Integritate nu poate, pur si simplu, sa evalueze dotarile sau finisajele de lux ale apartamentelor. De exemplu, acelasi tavan fals poate fi facturat si cu 1.000 de euro si cu 10.000 de euro.
- Imprumuturi fictive. Un politician ia mita de la un om de afaceri 100.000 de euro. In prealabil, face un contract de imprumut cu acesta in care scrie ca ia cu imprumut 100.000 de euro de la mituitor si ca ii restituie suma in 10 ani. De fapt, nu-i mai da nimic. Ca o variatiune pe aceeasi tema, mituitorul poate juca rolul de imprumutat, iar politicianul pe cel de „banca”. Fac un contract de imprumut pentru 300.000 de euro, pe care il dateaza inainte ca politicianul sa fi detinut functia care sa-l oblige sa-si declare averea, iar acum omul de afaceri ii „restituie” imprumutul. Mai departe, se mai poate jongla si din dobanzi, pentru a se mari suma fara sa fie nevoie de justificari. Ar putea aparea o problema cu faptul ca in declaratiile de avere depuse intre timp de demnitar nu apare imprumutul acordat. In orice caz, scapa mai usor decat cu „luare de mita”.
- Sofer cu Ferrari. Esti demnitar, ai luat spaga 200.000 de euro, ii dai pe un Ferrari rosu. Masina o „cumperi” de fapt pe numele soferului tau. Care nu este functionar public, ci personal contractual angajat la Parlament/ minister/ agentie/ primarie, nefiind obligat sa depuna declaratie de avere. Daca soferul este angajat la partid, cu atat mai bine.
- Preconstituirea de probe. Ani la rand, ministrul „Cutare” isi trece in declaratia de avere o suma cash pe care sustine ca o are acasa in permanenta. Cu banii isi justifica incontinuu cheltuieli din spaga, fara probleme.Si bijuteriile sunt o vulnerabilitate in controlul averilor. Demnitarii care depun declaratii de avere sunt obligati sa-si declare bijuteriile, insa tot ei sunt cei care fac estimarea valorii acestora. Diferentele intre valoarea reala si valoarea „estimata” pot fi si de la 20.000 de euro la 100.000 de euro. De pilda, o bratara din aur Versace sau Cartier poate fi declarata la valoarea intrinseca a aurului sau la valoarea unei bratari aduse din Turcia de marinari, pe vremea lui Ceausescu.
- Vacanta in strainatate. Institutii de control cum este ANI au o mare problema cu vacantele in strainatate. Acestea nu se pot contabiliza exact. Daca judecatorul X pleaca in Bahamas, cu „sponsorizare” de la un mituitor, magistratul poate fara probleme sa-si justifice cheltuiala din salariul de 1.500-2.000 de euro pe luna. Organele de investigatii pur si simplu nu pot sa controleze evidenta cheltuielilor dintr-o vacanta de lux. Cat a costat biletul de avion e clar, cat a fost noaptea la hotelul de 5 stele deja da cu eroare, mai ales in tarile cu evaziune fiscala mare. Marja de eroare creste apoi cu tot felul de distractii necontabilizate, de la trufe la micul dejun pana la prostituate de lux dupa cina. „Pai ce credeai, ca am ajuns la <<fiecaruia dupa necesitati>>?! Si, sa ma ierti, ai necesitati cam mari, nene!”, vorba lui Stefan Mihailescu Braila, in nea Bachus din filmul propagandistic Secretul lui Bachus (1984, regia: Geo Saizescu).
Ce recomandă experții pentru intrarea în legalitate a veniturilor din nunți și botezuri
PSnews.ro a contact un avocat specializat în fiscalitate, care ne-a explicat pașii ce ar trebui să fie urmați în vederea încasării într-un mod cât se poate de transparent a darurilor de la nunți și botezuri.
În primul rând trebuie să deschizi o întreprindere individuală sau un P.F.A înainte de nuntă. Această procedură durează doar câteva zile și costurile pentru înființarea unor astfel de entități sunt unele de sub 100 de euro. Apoi, la nuntă, după fiecare încasare de bani în plic, trebuie să emiteți o chitanță pe suma respectivă și ulterior trebuie declarate toate aceste venituri în contabilitate.Din suma strânsă de nuntași sunt percepute următoarele taxe și impozite: 16% impozit pe venit, 6,5% contribuții la sănatate și 10,5% CAS.
Aceasta este procedura prin care un cuplu proaspăt căsătorit poate dovedi transparență totală în ceea ce privește darul de nuntă.
Dacă decizi să încasezi darul de nuntă într-un mod cât se poate de transparent, trebuie să îți asumi că 33% din suma strânsă va merge către bugetul de stat. Totuși, se impune o întrebare cât se poate de firească: ce politician ar fi dispus să fie lăsat fără 33% din darul de nuntă?
