Vasile Blaga, co-președinte al Partidului Național Liberal (PNL), a fost invitatul interviurilor PSnews.ro din această săptămână.
Politicianul a vorbit despre calculele dintre vechiul PNL şi fostul Partid Democrat Liberal (PDL) în ceea ce priveşte împărţirea funcţiilor într-un viitor guvern, precum şi despre posibila lui revenire în funcţia de ministru al Afacerilor Interne.
În acelaşi context, în legătură cu episodul delicat creat în jurul prim-vicepreşedintelui PNL Teodor Atanasiu (nemulţumit de fuziunea PNL-PDL), Blaga a considerat că aceasta este „o etapă depăşită”.
Dan Bucura: Acum, dacă am vorbit de un potenţial premier, haideţi să vorbim şi de potenţiali miniştri în viitor, în condiţiile în care PNL ar prelua puterea. În ceea ce vă priveşte: pe surse, s-a vorbit că poate v-ar interesa Ministerul de Interne, acolo unde aţi fost, vă pricepeţi şi vă place. Până să apucaţi să spuneţi dumneavoastră într-un sens sau altul (da ori ba), a fost recent o declaraţie a lui Marian Petrache, care pe mine m-a surprins – şi anume, a spus că ştie că Vasile Blaga nu-şi doreşte niciun minister în viitorul guvern PNL. Cum comentaţi chestiunea asta?
Vasile Blaga: Împreună cu colega mea, cu doamna Gorghiu, am spus că treaba noastră în continuare, până la alegerile de anul viitor, este de a ranforsa această construcţie politică care este marele Partid Naţional Liberal. Şi mai avem destul de muncă în teritoriu. Dumneavoastră, care urmăriţi scena politică, ne vedeţi, săptămână de săptămână, în câte două-trei judeţe. Săptămâna trecută, am fost în Moldova. Săptămâna care urmează, mergem în Banat (în Caraş şi Mehedinţi, c-o să coborâm şi într-un judeţ din Oltenia, vinerea viitoare). Deci asta este treaba mea. Nu vă ascund că mi-a plăcut şi îmi place Ministerul de Externe (de Interne – n.r.). Nu vă ascund că eu cred… Şi, dacă mergeţi pe stradă şi întrebaţi oamenii, probabil că au apreciat activitatea mea acolo. Dar consider că altele sunt priorităţile. Cum, de altfel, consider că este momentul ca să venim cu figuri noi, cu oameni competenţi, care să corespundă şi calităţilor de integritate, şi celor profesionale, pentru că eu nu cred în miniştri care se califică la locul de muncă. Dacă n-ai stat pe un stat de plată înainte, dacă n-ai avut nişte responsabilităţi, indiferent cât de bine ştii programul de guvernare, indiferent de cât de dornic eşti să aplici politicile publice respective, ţi-e complicat dacă nu ai experienţă.
Dan Bucura: Sigur că da. Aţi spus mai devreme de discuţiile cu colega Alina Gorghiu. Cum e, până la urmă, împărţeala între PNL-ul vechi şi PDL în partidul dumneavoastră? S-au făcut, totuşi, nişte creionări ale posturilor? „Astea ar fi ale noastre, aici avem noi mai mulţi specialişti”? S-au împărţit oarecum portofoliile astea, într-un fel sau altul?
Vasile Blaga: Nu. Nu. Nu am făcut-o, pentru că, până la urmă, am dat drumul unei competiţii. Noi avem comisiile de specialitate, care lucrează pe toate zonele. Pentru că poţi să te aştepţi să ajungi la guvernare şi ne gândim să ajungem la guvernare înainte de alegerile generale, sigur că le-am gândit (comisiile de specialitate – n.r.) şi în oglindă cu actualul Guvern. Că nu poţi să vii să guvernezi 4-5 ani de zile şi te-apuci să modifici structura Guvernului, că ai pierdut lunile în care trebuie să guvernezi cu reorganizarea. Ştiţi ce se întâmplă de fiecare dată când se organizează un Guvern. De aceea, noi nu am nominalizat pe nimeni pentru nicio funcţie; dimpotrivă, am spus: doi-trei oameni pe fiecare comisie, care să se impună în spaţiul public, să cunoască foarte bine politicile partidului pe zona respectivă, dar fiţi convinşi că avem din cine alege. N-am scos pe nimeni şi n-am spus niciun nume şi nici n-o să spunem în spaţiul public.
Dan Bucura: Competiţie-competiţie, dar, dacă competiţia asta o vor câştiga cu precădere unii dintr-o veche parte sau ceilalţi, nu vor apărea voci de genul: „I-am încălecat noi pe ei”, „Ne-au încălecat ei pe noi”? Ne amintim de cazul Teodor Atanasiu, care, iată, spunea…
Vasile Blaga: Este o etapă depăşită. Este o etapă depăşită şi eu cred că toată lumea a înţeles din etapa respectivă, pentru că toată lumea trebuie să înţeleagă că avem un singur partid. Eu spun în teritoriu, de fiecare dată: în spate, podu-i rupt. Cui nu-i convine că avem un singur partid… România e mare, opţiuni politice – destule; luaţi-vă alte opţiuni şi mergeţi altundeva! Deci noi avem un singur partid – el se numeşte Partidul Naţional Liberal. V-aş spune mai mult – ce le spun în teritoriu: evident că, după fuziune… Şi lucrul ăsta este prins în Protocolul de fuziune, pentru că noi nu avem documente ascunse – există doar două documente, înregistrate la Tribunalul Municipiului Bucureşti: Protocolul de fuziune şi Statutul. Or, acolo, evident că am ţinut cont, când am stabilit consiliile executive… Nu discut de birourile permanente, din fiecare judeţ, ale Partidului Naţional Liberal, care sunt suma celor două birouri (ale vechiului PDL şi ale vechiului PNL), dar discut de consiliile executive, cu o structură mai suplă, care să pregătească, în primul rând, primul meci: alegerile locale. Şi atunci s-au constituit consiliile executive judeţene. Aici, există anumite diferenţe de ponderi, în funcţie de rezultatele de la europarlamentare şi de rezultatele de la alegerile locale din 2012. Şi sigur: pare-mi-se că în unul sau două judeţe au majoritate în plus cei de la vechiul PNL, lucru care nu mă deranjează deloc, pentru că eu le spun peste tot: noi trebuie să avem şi să venim în faţa oamenilor cu candidaţi credibili, cu candidaţi care să câştige, nu pe ponderi. Dacă într-un judeţ toţi ar veni de la vechiul PNL şi ar câştiga toţi – nicio supărare! Sigur că lucrul ăsta nu se poate întâmpla, dar ca idee. Dacă ar veni toţi de la vechiul PDL şi toţi ar câştiga – nicio problemă! Deci nu putem merge aici cu altfel de puncte de vedere decât în urma unor cercetări sociologice foarte clare, să vedem care este candidatul cel mai bine plasat şi cu care câştigăm alegerile. Sigur: care are şi cel mai mare potenţial. Pentru că una este să fii pe primul loc şi să ai 20% şi următorul să aibă 16%, dar tu să ai grad de cunoaştere de 99% (deci nu mai ai unde creşte) şi altul e să ai un grad de cunoaştere de 40%, să împingi prezidenţialele. Domnul Iohannis avea 30%. În momentul în care a pornit în cursă, îi auzeam de 7%, 19% – poveşti! El avea 30% în momentul în care a fost desemnat candidat al marelui Partid Naţional Liberal. Dar avea de unde creşte, că avea un grad de cunoaştere de 50 şi ceva-60%. S-a dovedit că am judecat bine şi am luat cea mai bună opţiune.
