„USR și Forța Dreptei contestă la Curtea Constituțională legea securității cibernetice și acuză intruziunea statului în viața privată”, scrie presa de ieri. ”Nu putem accepta ca România să fie transformată de Klaus Iohannis, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă într-o republică a securiștilor”, arată cele două partide într-un comunicat.
Despre ce este vorba, dincolo de stilul trist, trompetistic, de redactare? Despre o amenințare reală la viața privată. Să zicem că raportezi către autoritățile de profil un incident de securitate cibernetică. Viruși, malware, ceva. Sau să zicem că nu raportezi, dar computerul tău face pe net, sub controlul altcuiva, ceva ce tu nu știi. După noua lege, autoritățile te pot obliga să pui computerul la dispoziția specialiștilor statului, cu toate datele și informațiile tale personale conținute de acel dispozitiv. Adică emailurile tale cu contabilul pe tema deducerilor, pozele făcute cu tipa aia în Vamă, vreun jurnal intim, secretele tale de producție a murăturilor – toate vor fi la dispoziția cuiva, naiba știe cine. Adaugă la asta că furnizorul tău de net sau de antivirus e obligat și el să toarne tot ce știe despre tine. Repet, fără ca tu să fi făcut ceva ilegal.
Toată povestea sună exact a genul de mesaj care face AUR să crească în sondaje. „Statul securist”, „controlul globalist”, „progresismul amenințător” – toate astea trebuiau să fie pe buzele sectei Martorii lui Simion. Și nu-s. Le auzim, în schimb, de la copilul vitreg al serviciilor oculte – USR – și de la partidul care nu există dar unde este președinte Ludovic Orban, la rândul lui aflat într-o acută stare de irelevanță.
De ce nu zic aurienii lui Simion nimic despre asta? Păi nu e clar de ce?
