Premierul Orban a avut ieri o ieşire violentă la adresa CCR, pe fondul deciziei Curții care a stabilit că legea prin care Parlamentul stabilește data alegerilor legislative este constituțională. Curtea a decis anterior că stabilirea datei alegerilor nu poate fi făcută de Guvern, ci doar de Parlament, decizie ce a stârnit furia premierului.
”Daţi-mi voie să spun câteva cuvinte despre decizia Curţii Constituţionale care mi se pare abracadabrantă, mi se pare o încălcare flagrantă a Constituţiei de către organismul care trebuie să fie paznicul Constituţiei. Aşa ceva, vă mărturisesc, trebuie schimbat ceva, nu se mai poate aşa. Trebuie schimbată componenţa Curţii Constituţionale, trebuie eliminaţi politrucii de acolo…Am atacat la CCR legea prin care Parlamentul, o majoritate parlamentară, şi-a arogat dreptul de a stabili data alegerilor. Adică Parlamentul şi-a arogat dreptul de a stabili data alegerilor”, a replicat Orban.
Cine are dreptate?
Pentru a înțelege cine are dreptate, trebuie să renunțăm la orice fel de partizanat politic. Astfel, pe fond asistăm la un conflict între principalele ramuri ale puterii în stat. Conflictul are la bază rațiuni electorale. Pe de o parte executivul bicefal este în conflict cu legislativul dominat de un alt partid. Pe de altă parte, executivul a intrat într-un conflict și cu unul dintre arbitrii constituționali – CCR, care ce-i drept în ultima vreme a intervenit tot mai des în sfera de competență a legislativului sau a executivului. Totuși, pentru a ne lămuri trebuie să lecturăm cu atenție Legea Fundamentală a țării.
Potrivit Articolului 2 din Constituție, Al (1), (1) “Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum”. Parlamentul este unul dintre organele reprezentative, astfel afirmația că “o majoritate parlamentară, şi-a arogat dreptul de a stabili data alegerilor” este improprie. Parlamentul are dreptul, potrivit Constituției, de a face legi, inclusiv o lege de genul acesta.
Mai mult, potrivit Art. 63, Al (2), (2) “Alegerile pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului”. Așadar, alegerile pot avea loc la cel mult 3 luni distanță de la expirarea mandatului parlamentarilor, iar Parlamentul poate da o lege prin care să se amâne data alegerilor. Constituția este clară în acest sens. O altă variantă prin care se puteau anula alegerile ținea de declararea unei noi stări de urgență.
Liberalii își doresc alegeri la termen din cauză că o amânare a alegerilor ar duce al un rezultat incert pentru ei. Cu cât stau mai mult la guvernare, cu atât mai mult se erodează pe fondul pandemiei de coronavirus și a situației economico-sociale determinată de această pandemie. Pe de altă parte, pentru social-democrații care vor să ajungă înapoi la putere, amânarea alegerilor reprezintă calea perfectă de urmat. Coabitarea se dovedește a fi din nou dificilă. Politica este adusă în starea ei naturală – conflictuală, iar consensul pare tot mai greu de atins. Liberalii se tem că nu pot forma o majoritate parlamentară care să susțină o lege prin care alegerile să se desfășoare la timp. De aceea încearcă să se folosească de executiv pentru a stabili data alegerilor. Doar că Legea Fundamentală îi contrazice. CCR a avut în trecut decizii controversate care păreau că sunt în logica partizanatului politic. Confruntarea dintre puterile statului erodează democrația și slăbește încrederea în instituții, încredere aflată oricum la cote alarmant de joase.
Politicienii trebuie să iasă din logica jocului electoral pentru a avansa interesul public. Atacul premierului la decizia Curții se situează momentan în logica partizanatului politic.
