În filmele americane procurorul de succes ajunge guvernator sau chiar președinte. Un posibil scenariu pentru România ?

Vă mai aduceți aminte de filmele americane în care procurorul de succes, care a învins mafia și a adus rețelele de corupție în fața judecătorilor, ajunge în ultimele 10 minute din film senator/guvernator/președinte ? Deja colegul Bogdan Tiberiu Iacob a scris un material extrem de interesant despre mandatul de doi ani al lui Klaus Iohannis si statura de prezidențiabil creionată pentru Laura Codruța Kovesi, citat si de psnews.ro.
Cu toate acestea, mă îndoiesc, nu de pertinența demersului jurnalistic, ci mai curând de finalitatea sa. Pentru că, dacă aici funcționează un scenariu de film american, profilul de incoruptibil, de om care a reușit să dărâme sistemul de spăgi din România ar putea fi continuat doar într-o ecuație executivă, care să permită perpetuarea acțiunii. Mai precis, cineva care a prins hoțul este cel mai în măsură să păzească viitoarele investiții de hoți. Acest scenariu prinde contur dacă coroborăm cele de mai sus cu decimarea clasei politice, care în acest moment este poziționată mai jos ca oricând, în topul încrederii cetățenilor.
Surse din politică și din media susțin că plecarea premierului din fruntea guvernului este doar o chestiune de timp, nu de probabilități. Pe de altă parte, sentimentul nevolniciei politice pare să devină un atribut pentru PNL, generat în principal de incapacitatea de a forma o nouă majoritate, de a avea acțiuni politice prolifice care să îi aducă la guvernarea. Mai mult decât atât, discursurile liberalilor par a suna din ce în ce mai dogit, nefiind dublate de acțiune. Că PSD este un partid cu aură puternică de corupție este deja un quod erat demonstrandum de la Hrebenciuc și Bunea Stancu citire, dar plaga pare să se fi extins si asupra PNL. E ca și cum s-ar fi aprins brusc lumina în camera liberalilor și toată lumea vede cum plapuma prea scurtă lasă la iveală picioarele celor care dorm în patul Brătienilor. Goliciunea este cu atât mai rușinoasă cu cât plaga s-a întins de la aleși locali, parlamentari, până la consilieri prezidențiali.
În aceste condiții, în care instituția Executivului este tot mai slabă (să nu uităm că ditamai ministrul de finanțe este încarcerat de DNA), în care flagelul corupției pare că a penetrat toate partidele, de la stânga la dreapta, poate fi o variantă de lucru plasarea unui personaj de succes în războiul contra mafiei politice și economice, în fruntea guvernului. Nu ar fi nevoie ca președintele să mai demisioneze, acesta continuând să facă nimic în fruntea statului, în timp ce o personalitate ce are și girul partenerilor externi ar putea reuni un guvern de uniune națională sau un guvern de tehnocrați. Astfel, fiecare și-ar face treaba pe domeniu, în timp ce ochiul deja format al anticorupției veghează asupra investițiilor viitoare.
Mai ales că, în acest moment România este înghețată în ceea ce privește acțiunea economică de orice fel. Dacă Guvernul Ponta reușește doar să administreze, nu să guverneze, în zona companiilor private există o stare de precauție și așteptare în ceea ce privește derularea unor mari proiecte de investiții.
Într-un astfel de context ar putea să se evite un scenariu nedorit, dar demonstrat de experiența Italiei, unde după operațiunea Mani Pulite și pe fondul unei resetări politice care a adus peste 5000 de citări în fața instanțelor și peste 400 de politicieni și-au pierdut funcțiile, s-a ridicat cu un real succes un partid cu mesaj puternic naționalist.
Această variantă este cu atât mai nedorită, cu cât privim în jur și vedem perfecta instabilitate din regiune.
Cu certitudine, aproape nimeni, în momentul de față, nu poate contura o variantă de succes, în care rolul principal să fie deținut de una dintre formațiunile politice tradiționale din politica românească. Iar acest fapt este întărit și de constatarea că devin tot mai puțin oamenii politici care își doresc să facă pasul în față și să își asume un joc de câștig pentru momentul politic actual.