- E nevoie de 30% prezență pentru ca referendumul să fie validat. Prezența la europarlamentarele din 2014 a fost 32%, în 2009 doar 27%. Referendumul este la limită.
- La europarlamentarele din 2014, PSD a strâns 2 milioane de voturi. PNL și PDL au avut în total 1,5 milioane.
- La alegerile locale și parlamentare din 2016 s-a înregistrat o scădere a prezenței la urne comparativ cu 2012, deși în 2016 au apărut partidele noi care se băteau cu pumnul piept că aduc votanți noi. De fapt doar au tras voturi de la partidele deja existente. Există șanse ca prezența la europarlamentarele din 2019 să fie mai mică decât în 2014.
Președintele Klaus Iohannis a fost nevoit să iasă la atac cu referendumul înainte de alegerile europarlamentare, deși ar fi preferat să păstreze această mutare pentru alegerile prezidențiale. Referendumul este o mutare riscantă prin care Iohannis încearcă să-și consolideze fotoliul de lider al opoziției și să strângă în jurul său electoratul pentru un nou mandat.
Referendumul trebuie să fie validat
Iohannis este nevoit în acest moment să obțină o victorie la referendum. Cea mai mare problemă pentru președinte o reprezintă prezența scăzută la vot pentru referendum.
La alegerile europarlamentare din trecut s-a înregistrat o prezență la vot în jur de 32%. Pentru ca referendumul să fie validat, are nevoie de 30%, după ce tot PSD a coborât pragul acesta, care înainte era 50%+1. Deci totul este la limită. O prezență de 29% poate invalida referendumul. În 2009, prezența la europarlamentare a fost și mai scăzută, doar 27% dintre români au votat atunci, iar PSD a obținut 1,5 milioane de voturi.
În schimb, dacă președintele reușește să mobilizeze oamenii, PSD va trebui să treacă la luptă în ziua referendumul și să voteze masiv „NU” la cele două întrebări. În acest caz, pesediștii au un mic avans, ținând cont de referendumul pentru familie unde au strâns peste 3,5 milioane de voturi, ceea ce reprezintă un reper recent pentru forța partidului condus de Liviu Dragnea.
Înfrângerea la referendum
Este exagerată afirmația că avem un referendum pentru justiție, atât timp cât e un vot consultativ care nu poate produce niciun efect în justiție. Cea mai dură înfrângere pentru opoziție va fi în situația în care nu va reuși să atingă pragul necesar de prezență.
O victorie pentru tabăra „NU” nu va duce la dispariția discursului anticorupție de pe scena politică sau la încetarea bătăliei pentru justiție. Însă va fi un semnal puternic pentru opoziție în pragul alegerilor prezidențiale.
Dacă PSD va reuși să transforme votul „NU” într-un vot „anti-Iohannis” atunci rezultatul, oricare va fi el, va fi văzut ca o simulare a campaniei pentru prezidențiale. Și nu va fi greu să ajungem la asta, situație în care nu va mai exista nicio legătură cu justiția.
Înfrângerea la referendum va fi plătită scump de partidele noi din opoziție, care vor demonstra că sunt incapabile să mobilizeze oamenii și că nu reprezintă viitorul politicii. Momentan, partidele noi au fost în opoziție doar pe rețelele de socializare, în realitate se pierd subit în umbra PSD-ului.
Asul din mâneca pesediștilor îl reprezintă organizarea referendumului în secții separate, după cum au declarat deja anumiți lideri PSD. Va fi o lovitură directă prin care PSD va încerca să boicoteze referendumul și vor scădea drastic șansele la victorie ale taberei „DA”. Guvernul este cel care organizează referendumul, iar opoziția trebuie doar să aștepte decizia lui Liviu Dragnea. Deși legea nr. 3/2000 prevede că referendumul trebuie să fie organizat în aceleași secții de votare.
