Istoria micilor începe undeva la sfârşit de secol XIX – început de secol XX, în restaurantul Iordache, supranumit „La o idee”, din strada Covaci nr. 3, aflat în centrul istoric al Capitalei, clădire care există şi în prezent. La acea vreme i-au trecut pragul scriitori, politicieni, diplomaţi, militari, ziarişti şi artişti ai Bucureştilor.
Povestea spune că localul şi-ar fi căpătat o faimă mai mare din ziua în care poetul şi gazetarul Nicolae T. Orăşanu, într-un moment de inspiraţie umoristo-gastronomică i-a alcătuit un meniu original, botezând în stilul său mucalit preparate şi băuturi pe care memorialistul Constantin Bacalbaşa le-a consemnat în lista de bucate ‘a la Oraşănu’.
Cum s-a întâmplat? Într-una din seri, când consumul „înfometaţilor” a făcut ravagii, iar rezerva de maţe pentru cârnaţi se terminase, patronului Iordache, în faţa acestei situaţii neprevăzute, i-a venit inspiraţia să frigă pe grătar „patricienii” (după cum au fost denumiţi cârnaţii mari de către Orăşanu) fără înveliş, dar într-o formă mai mică. Însă, la tocătură, Iordache a mai adăugat câteva condimente: chimen, cimbru, piper, bicarbonat şi puţin salpetru. Din acea seară, ei au devenit specialitatea casei, primind denumirea de „mici”, tot de la ziaristul Orăşanu, scrie antena3.ro.
