Pornind de la convingerea mea că Securitatea era partea cea mai rea a regimului comunist și că, transformându-se în mafie după 1989, Securitatea a supraviețuit și s-a întărit după evenimentele din decembrie 1989, nu pot să nu privesc actuală gâlceavă dintre guvern și Președinte în această cheie: cine e securistoid și cine e comunistoid.
Securistoid este Klaus Iohannis care, din informațiile mele, după ce a părăsit nervos ședința CSAT convocată ieri pentru rectificare, a adunat un plus de ranchiună când l-a auzit din mers pe ministrul finanețelor, Teodorovici, stigându-i: ,,Bună ziua căciulă că stăpânul n-are gură’’
Securistoid s-a dovedit Iohannis și astăzi, atunci când, cu știința faptului că Viorica Dăncilă este mâine în Spania pentru a se vedea mai degrabă ca turist cu Regele Spaniei, a convocat-o tocmai pentru mâine la o discuție pe buget, știind că vizita nu poate fi anulată pentru un capriciu al lui Iohannis care pur și simplu nu avut ieri chef să discute rectificarea. Dacă aș fi fost premier, nu aș fi anulat nici măcar o invitație la cafea având în vedere că Iohannis și-a bătut ieri joc de instituția CSAT.
Comunistoizi s-au dovedit ,,strategii de lungă durată’’ ai Vioricăi Dăncilă, care, în loc să își exercite atribuțiile legale și să îl invite astăzi, în ședința de guvern, pe Klaus Iohannis (prelungind-o atâta timp cât i-ar fi luat lui Iohannis să vină din dealul Cotrocenilor până în piața Victoriei cu bicicleta sau cu balonul) au evitat confruntarea directă pentru a face exact ceea ce urmau să facă oricum, respectiv să adopte OUG privind rectificarea bugetară, urmând ca OUG să fie aprobată ulterior de Parlement.
Comunistoid și potemkinist s-a dovedit și Eugen Teodorovici, ministrul finanțelor publice care, deși făcuse caz pe faptul că Iohannis a amânat CSAT-ul pentru discutarea avizului pe rectificare și că rămâne goală visteria, ieri s-a prezentat la CSAT cu altă rectificare decât cu aceea pentru care ceruse avizul, ceea ce arată cel puțin superficialitatea primei rectificări, în opinia mea, un bazată pe prognoze mincinoase.
La toate acestea, Iohannis a reacționat securistoid inclusiv prin vorbele de după adoptarea OUG privind rectificarea bugetară, atunci când ,,a condamnat ferm adoptarea proiectului rectificării bugetare(…) Ca atare, în vederea realizării rolului constituţional de a veghea la buna funcţionare a autorităţilor publice, Preşedintele României va uza de toate prerogativele pe care Legea fundamentală i le conferă. În acest sens, Preşedintele României solicită public Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională pentru a verifica în ce măsură Ordonanţa de urgenţă de rectificare a bugetului de stat pe anul 2018 îndeplineşte exigenţele constituţionale de adoptare”.
Îl asigur eu, fără să îl mai trezească din somn pe domnul Ciorbea, că le îndeplinește. În această opinie ,,prezidențială’’, discutabil ,,constituțională’’ dar categoric securistoidă, primul care nu veghează la buna funcționare a autorităților publice (fugind din CSAT), Klaus Iohannis, nu are cum să nu fi fost ajutat de avocatul său personal, fostul ofițer al Securității, Gheorghe Mușat. De altfel, societatea avocatului Mușat a reușit să se ,,descotorosească’’ recent de fostul judecător al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Corina Corbu, care, pe perioada suspendării ce a urmat cercetării penale, a fost recrutată în societatea fostului ofițer al Securității ca și consilier (Mușat și Asociații Tax). După achitare, judecătoarea Corbu, prin semnătura lui Iohannis a fost transferată de la societatea fostului ofițer al securității la ICCJ și plasată prezidențial de clientul fostului ei angajator, ca șefă a secției de contencios a Înaltei Curți de Casație și Justiție unde va urma să vegheze inclusiv la procesele în care părțile sunt reprezentate de societatea fostului ofițer al securității.
În mod evident Iohannis face joc de glezne cu avizul CSAT privind rectificarea bugetară, în opinia mea, argumentele unei persoane sfătuită de colaboratori ai unor foști ofițeri ai securității neavând cum să stea în picioare deciziilor sacrosante ale Curții Constituționale în trecut și argumentelor juridice aduse de Tudorel Toader, în prezent.
Argumentez și economic motivul pentru care logica și bunul simț vor determina în cazul unui atac al Ordonanței de Urgență, respingerea de către Curtea Constituțională: în fiecare an se face o rectificare bugetară fără ca măcar să fie cerut avizul CSAT. Această rectificare bugetară poartă tehnic numele de ,,execuția bugetului de stat și a bugetului general consolidat la 31.12 (finalul anului)’’ și reprezintă în fapt ultima rectificare bugetară a fiecărui an, care diferă de rectificarea bugetară anterioară (care are sau nu aviz negativ sau pozitiv de la CSAT).
Principalul punct care se desprinde din gâlceava securistoido-comunistoidă Iohannis-Dăncilă este legat de reducerea neneglijabilă a bugetului SRI, de 113 milioane de lei. Dacă bugetul SRI pe anul 2018 este de 2,3 miliarde de lei, această reducere de sub 5% asigură totuși SRI-ului un plus de buget față de anul 2017 de 7,5% (față de 2,03 miliarde în 2017), peste creșterea economică de anul acesta.
În mod evident, un buget superior și redus doar cu puțin față de alocările substanțial suplimentare în raport cu anul trecut, nu pune, pe ansamblu și în mod real, probleme unui Serviciu care este ,,al doilea contributor NATO ca intelligence’’. SRI are în continuare bani de salarii și de investiții și să asculte legal sau nelegal telefoane, dar suma este totuși suficient de mare pentru a afecta cheltuielile conjuncturale. Și mă refer la sumele plătite furnizorilor, surselor și colaboratorilor SRI din instanțe și din Parchete, pentru că aceia care sunt plătiți, sunt plătiți la bucată. În aceste condiții, am convingerea că dacă Iohannis s-ar fi sfătuit cu foști ofițeri ai Securității cu pregătire juridică, fuga din CSAT a lui Iohannis reprezintă teama foștilor securiști că SRI nu va mai putea plăti onorariile pentru serviciile ,,la bucată’’ și ,,în interes național’’ făcute de procurori/judecători/grefieri aflați nelegal sub influența și statul de plată al SRI, surse sau furnizori nelegali și ticăloși, care ar putea să se revolte.
Concluziv, vorbim așadar doar despre un joc de glezene securistoido-comunistoid, în care Iohannis, securistoid, nu atacă frontal problema falsificării prognozelor de creștere economică ci îi e teamă de bugetul redus pentru turnători, iar guvernul, comunistoid și vrând să scape de ,,jugul securistoid’’ mimează interesul economic pentru o rectificare bugetară falsificată de două ori.
