„Avem tot ce ne trebuie. Avem oameni educaţi, posibilităţi, dorinţa societăţii, ceea ce probabil mai trebuie studiat este cum le aducem pe toate împreună, care este catalizatorul. Este ca şi cum ne-am pregăti să facem o prăjitură foarte bună şi avem pe masă toate ingredientele: făină, zahăr, nuci, unt, ce vreţi, şi ne uităm la ele şi cineva întreabă: aveţi tot ce vă trebuie? Da, dar de acolo urmează pasul cel mai important – de a pune toate ingredientele laolaltă în aşa fel încât să iasă o prăjitură foarte bună, şi nu ceva ars care este mai degrabă jenant. Noi pendulăm între ceva ars şi o prăjitură foarte bună. Asta este evoluţia României în ultimul secol“, este o declarație în care președintele Klaus Iohannis încercat să rezume istoria României din ultima sută de ani.
Discursul șefului statului este însă disecat de jurnalistul Marius Ghilezan, care îi oferă lui Iohannis o lecție de instorie altfel, ce pune accent pe influența pe care ar fi avut-o așa-numitele „cozi de topor” în dezvoltarea țării noastre.
„Reţeta de acum o sută de ani – Monarhia constituţională – a fost bună pentru români. Ei n-au fost niciodată întrebaţi dacă vor să o schimbe. Bucătarii nevolnici ai unei ideologii ratate ne-au impus ceea ce avem azi, un surogat: Republică semiprezidenţială, în care preşedintele nu coabitează cu o altă majoritate decât cea din care a provenit domnia sa. Dacă neamurile saşilor şi ale şvabilor au pendulat între paşapoartele mici şi cele mari, părăsind ţara ocupată de dictatură şi întorcându-se cu televizoare second-hand ca marfă de lux după revoluţie, pentru a-şi cumpăra case şi a-şi petrece bătrâneţile cu bani din chirii, noi am rămas sub şenile cu paiul ridicat pentru a prinde zorii libertăţii. Nu primeam pachete din Germania. Bunicii noştri convieţuiau cu fraulinele rămase de la primul descălecat. Ele n-au pendulat. Au convieţuit alături de români într-o simbioză demnă de un model al convieţuirii interetnice. Cine a pendulat? Doar cei care şi-au schimbat stăpânii. Tradiţionaliştii au rămas cu rădăcinile bine înfipte, cu picioarele pe pământ. Pentru faptul că prăjitura a fost arsă nu e de vină cucta bunicii, nici mamele care fac de-o viaţă prăjituri pentru nepoţi”, scrie Marius Ghilezan pentru Romania Liberă.
Citeste AICI analiza jurnalistului Marius Ghilezan.
