Skip to content
Opinii & Analize

Lucruri bune care vin din amnistierea infractorilor

Bogdan Stoica

Te-ai uitat la știri, sunt sigur, știi deja că Înalta Curte a dat o hotărâre care ar putea duce la închiderea a mii de dosare penale pe motiv de prescripție. Adică mii de infractori s-ar putea bucura de amnistie. Inclusiv infractori celebri, gen Ioana Băsescu sau Elena Udrea. Sunt sigur că ai și înjurat și că decizia ta de a nu mai vota s-a accentuat și mai mult. În fond, toți sunt la fel, nu?

Eu îți recomand să tragi aer în piept și să încerci să mai rămâi un pic cu gândul la povestea asta. Să-i cauți părțile bune, sau părțile care te pot ajuta cu ceva chiar pe tine. Eu am găsit câteva.

De exemplu, eu nu-s deloc mândru că Justiția din țara asta l-a băgat la pușcărie pe Dragnea pentru un prejudiciu de 20.000 de lei care, culmea, a și fost achitat integral. Un tip care a stat peste 10 ani la șefia CJ Teleorman, care a semnat în timpul ăsta pentru cheltuieli de aproape un miliard de euro, cu o avere personală în care 20.000 de lei sunt bugetul de trabucuri, sigur are o problemă penală mai mare de atât. Faptul că unele din dosarele lui se vor face praf și pulbere reprezintă șansa unui procuror de a-i face un dosar mai bun, mai sofisticat, mai profitabil pentru bugetul de stat.

Pe de cealaltă parte, nu-s mândru nici că a fost posibil ca o prescripție deja acordată să poată fi întreruptă oricând de un procuror susținut politic care să apară ca un Moș Crăciun malefic cu noi probe, sau care să citeze proaspătul prescris ca suspect sau inculpat în alt dosar, doar ca nu cumva să mai conteze politic.

Se închid mii de dosare? Foarte bine. De mâine nici un procuror nu mai poate spune „tărăgănez ancheta aia pentru că mai am 40 de dosare pe cap”, și nici un judecător nu mai poate invoca lipsa de timp în studierea probelor pentru a justifica o judecată strâmbă.

Prin decizia Înaltei Curți, justiția din România se poate formata „la setările inițiale”, exact ca un telefon care mergea prost. Pentru că – să fim serioși – justiția din România chiar merge prost. Infractorii mari sunt liberi, prejudiciile mari nu-s recuperate, iar pușcăriile sunt pline de hoți mărunți și de politicieni care deranjau alți politicieni, deși amândoi fură la fel.

Sigur, ar fi fost mișto să reformăm justiția fără astfel de pierderi. Dar la noi așa merge treaba. N-am avut o legislație privind câinii comunitari până când un băiețel n-a fost mâncat într-un parc. N-am avut avize de incendiu la clădiri până nu s-a petrecut #colectiv. Încă suntem daci, ca formă de organizare: evoluțiile sunt marcate cu sacrificii umane.

Ăștia suntem. Atâta putem.

Bogdan Stoica

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *