Desemnarea lui Ludovic Orban drept candidat pentru funcția de premier nu reprezintă „prima solicitare” de învestitură prevăzută în Constituție și nu constituie, deci, momentul de la care se calculează termenul de 60 de zile pentru dizolvarea Parlamentului, se arată în motivarea deciziei prin care Curtea Constituțională a decis că există un conflict între președinte și Parlament, informează hotnews.ro.
„Prin urmare, ca efect al prezentei decizii, desemnarea domnului Ludovic Orban în calitate de candidat pentru funcția de prim-ministru, urmată de solicitarea votului de încredere pentru programul și lista Guvernului prezentate de acesta Parlamentului, nu reprezintă ”prima solicitare” de învestitură în sensul art.89 alin.(1) din Constituție, și, prin urmare, nu constituie momentul de la care se calculează termenul de 60 de zile prevăzut de același text constituțional”, potrivit motivării deciziei 85 din 24 februarie 2020, care a fost publicată marți.
Curtea Constituţională a României a stabilit, la sfârșitul lunii februarie, că există conflict juridic între preşedinte şi Parlament privind desemnarea liderului PNL Ludovic Orban în funcţia de premier. Conform unui comunicat, CCR a stabilit că președintele nu a identificat o majoritate parlamentară din partea căreia să desemneze premierul, astfel că șeful statului trebuie să facă o nouă propunere. CCR nu interzice însă ca Iohannis să îl nominalizeze din nou pe Orban, cu condiția să strângă o majoritate parlamentară în acest sens, susțin sursele citate. Decizia implică faptul că procedura de desemnare a premierului se reia de la pasul 1, nominalizarea unui nou candidat.
Prin urmare, președintele va trebui să reia procedura și să facă o nouă nominalizare de premier, neexistând interdicția să îl desemneze tot pe Ludovic Orban, „dacă președintele constată după consultări că există o majoritate pentru desemnarea acestuia”. Decizia a fost luată cu 7 voturi la 2, iar argumentul ar fi fost că președintele nu a identificat o majoritate parlamentară din partea căreia să desemneze premierul, au explicat sursele citate. În urma acestei decizii, președintele organizat noi consultări cu partidele parlamentare și l-a desemnat pe Florin Cîțu pentru formarea următorului guvern.
Potrivit motivării publicate marți, Curtea își bazează raționamentul pe faptul că „scopul comun al autorităților publice implicate în procedura învestiturii/numirii Guvernului este, în mod logic, numirea unui nou Guvern, ceea ce presupune desemnarea unui candidat la funcția de prim-ministru care să intre în această logică a normelor constituționale”, iar rațiunea consultărilor care preced desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru are în vedere „realizarea acestui deziderat, adică al numirii Guvernului, iar nu al blocării numirii acestuia”.
CCR invocă din nou în decizie obligația de „loialitate constituțională, de comportament constituțional loial care guvernează exercitarea atribuțiilor care revin autorităților publice într-un stat de drept”.
Din acest punct de vedere, cei 7 judecători CCR care format majoritatea spun că acest comportament constituțional loial „constă în desemnarea de către Președintele României a unui candidat la funcția de prim-ministru în vederea realizării finalității pentru care a fost construită procedura constituțională a învestiturii/numirii Guvernului, așadar pentru a atinge „scopul comun de a promova interesele ţării ca un întreg, nu interesele înguste ale unei singure instituţii sau ale unui partid politic care a desemnat titularului funcţiei” (Avizul Comisiei de la Veneția, precitat, paragraful 87).
„Or, pentru a face posibilă realizarea acestui scop, procedura de învestitură trebuie să fie una efectivă, iar nu pur formală” iar acest lucru presupune „luarea în considerare a moțiunii de cenzură și a efectelor sale, consultări cu partidele politice și evaluarea opțiunilor pentru candidatul la funcția de prim-ministru în mod serios, sincer și responsabil”.
„Constituie o distorsionare a dispozițiilor constituționale desemnarea de către Președintele României a unui candidat la funcția de prim-ministru cu scopul de a nu obține votul de încredere al Parlamentului și deci de a nu alcătui un nou Guvern, respectiv susținerea de către Președintele României a unui candidat desemnat pentru funcția de prim-ministru care să se poziționeze el însuși împotriva învestiturii Guvernului pe care l-ar propune”, se arată în motivare.
Curtea admite că „nimic nu împiedică desemnarea în calitate de candidat la funcția de prim-ministru a persoanei care a ocupat funcția de prim-ministru al unui Guvern demis prin moțiune de cenzură” dar critică faptul că această numire a venit la doar o zi după votarea moțiunii, „interval de timp care face improbabilă intervenirea unor elemente de natură să determine ca un vot de neîncredere dat de Parlament să se transforme într-un vot de încredere”.
„Or, în cauză, în mod contrar contrar obligației de loialitate constituțională, desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru s-a făcut și cu ignorarea efectelor moțiunii de cenzură, a votului dat, la un interval de timp (o zi de la data adoptării moțiunii de cenzură) care exclude în mod obiectiv intervenția oricărui element de natură să fi produs o schimbare de optică și o reconfigurare semnificativă a exprimării votului în Parlament (ținând seama și de numărul voturilor în favoarea moțiunii de cenzură)”, scriu judecătorii, în motivare.
”O astfel de desemnare apare drept „un act de voință unilateral, expresie a voinței exclusive a Președintelui României, care se poziționează astfel în afara logicii raporturilor constituționale de separație și echilibru al puterilor în stat și a efectelor pe care această logică le atașează actului desemnării candidatului la funcția de prim-ministru”, consideră CCR.
Curtea citează pe larg în motivare declarațiile făcute de Klaus Iohannis și de Ludovic Orban, pentru a argumenta că nu s-a urmărit obținerea unui vot de încredere în Parlament, ci declanșarea anticipatelor.
