Opoziţia din Ungaria încearcă de mult timp să facă front comun împotriva guvernului Orban. Acum şi-a ales o cale disperată de a-şi întări poziţia, dar cu prețul posibilei dinamitări complete a scenei politice de la Budapesta.
Ea s-a decis să se alieze într-o serie de acţiuni cu partidul de extremă dreaptă „Jobbik“. Aşa s-a întâmplat şi la ultimele demonstraţii împotriva aşa numitei „legi a sclaviei“, votată de parlamentul maghiar. La aceste demonstraţii, lideri ai opoziţiei de centru-stânga, socialişti, liberali şi ecologişti s-au prezentat în faţa publicului alături de lideri ai „Jobbik“.
Din 2010, de la câştigarea alegerilor de către Fidesz, partidul premierului Orban, diferitele formaţiuni politice din opoziţie au încercat, în cadrul celor două cicluri electorale care au urmat – 2014 şi 2018 -, să răstoarne regimul Orban, dar fără sorți de izbândă. După eşecul înregistrat de guvernul socialist-liberal, compromis din cauza numeroaselor scandaluri de corupţie şi suportând consecinţele crizei economice, opoziţia care s-a format după câştigarea alegerilor de către Fidesz s-a dovedit a fi incapabilă să-şi elaboreze o platformă credibilă care să atragă alegătorii către partidele sau mişcările moderate de stânga şi liberale. Singurul partid care a câştigat alegători în decursul anilor a fost „Jobbik“, un partid de extremă dreaptă, care se află și el in cădere liberă. Adevărul este că partidele de opoziţie de centru-stânga nu au reuşit să opună o platformă politică mai atractivă pentru populaţie, comparativ cu ofertele populiste ale lui Viktor Orban. Profitând şi de o conjunctură economică favorabilă şi, în primul rând, de banii europeni Ungaria a înregistrat creşteri economice, iar guvernul a luat o serie de măsuri în favoarea populaţiei. În plus, cu o mare abilitate, Orban a fluturat în faţa populaţiei ameninţarea cu invazia refugiaţilor şi, legată de ea, a creat o figură a duşmanului – pe George Soros care are “ghinionul” de a întrupa toate atributele stigmatizate în ultimele decenii: e evreu și e foarte bogat, transformându-l într-o țintă a atacurilor premierului maghiar.
Deşi sunt binecunoscute măsurile antiliberale ale lui Orban, multe dintre ele fiind antidemocratice şi reprezentând încălcări ale drepturilor omului, acest aspect a tras mai puţin în balanţă decât măsurile economice şi discursul pe tonuri ultra-naţionaliste ale premierului, care sublinia că suveranitatea Ungariei este ameninţată. În ultimele zile, Orban a câştigat o miză importantă – dezgheţul în relaţiile politico-diplomatice cu Statele Unite. Boicotată de administraţia Obama, azi Ungaria se bucură de simpatia administraţiei Trump cu care împărtăşeşte multe poziţii comune, în primul rând în problema refugiaţilor. Exemplul cel mai concret al dezgheţului a fost vizita recentă a secretarului de stat Mike Pompeo la Budapesta.
Până de curând, opoziţia de centru-stânga nu a reuşit să-şi formeze o poziţie comună, să ajungă la o înţelegere. Dar în ultimul an a avut loc o schimbare în atitudinea ei, iniţiind, este adevărat, punctual, o colaborare cu „Jobbik“, în pofida ideologiei şi principiilor susţinute de acesta, antiromă şi antisemită. Având în vedere probabil intenții machiavelice, reprezentanţi ai „Jobbik“ au fost frecvent prezenţi împreună cu cei din opoziţia de centru-stânga la demonstraţii de protest, la adunări şi chiar dacă nu au făcut coaliţii electorale, în unele alegeri locale, „Jobbik“ fie şi-a retras candidatul în favoarea unuia din celelalte partide de opoziţie, fie nici nu a prezentat vreun candidat. Într-adevăr, în unele cazuri, tactica a avut succes, iar candidatul Fidesz a fost înfrânt. Se pare că şi aprecierea faţă de „Jobbik“ s-a mai schimbat, de aceea acum s-a lansat şi ideea de a forma o platformă electorală comună a opoziţiei la alegerile europarlamentare.
Această tendinţă este, în mod firesc, criticată de o parte din membrii partidelor de opoziţie care nu pot uita trecutul lui „Jobbik“. O critică foarte dură la adresa acestei tendinţe a fost adusă şi de Ronald Lauder, preşedintele Congresului Mondial Evreiesc. Lauder a declarat că s-a dus în mod special la Budapesta să vadă dacă această stare de fapt este reală şi a constatat „cu durere că este adevărat. În pofida încercărilor sale de a-şi schimba imaginea, «Jobbik» nu a făcut suficient pentru a se distanţa de rădăcinile sale antisemite sau să curme fluxul permanent de antisemitism şi rasism care se manifestă la organizaţiile sale locale… Cât timp extremismul domină în acest partid, «Jobbik» trebuie să fie calificat de colegii din parlamentul ungar şi de comunitatea internaţională ca un condamnat care nu merită să fie luat în considerare ca aliat… Este periculos pentru un partid politic din Ungaria să aibă de-a face cu partidul extremist «Jobbik»…“, a declarat preşedintele Congresului Mondial Evreiesc.
Noua orientare riscă să dinamiteze complet scena politică de la Budapesta de vreme ce influența unui partid de extremă dreapta ar putea crește semnificativ. Lucrul acesta coroborat cu decăderea moderaților și ascensiunea continuă a populismului promovat de Orbán, expune Ungaria unor politici periculoase în viitor. Chiar dacă printr-o colaborare punctuală s-ar obţine anumite victorii electorale, pierderea credibilităţii în faţa electoratului democratic trage mult mai greu în balanţă decât câteva locuri de consilieri locali sau chiar primari. Calea luată de opoziţia de centru-stânga lasă electoratul maghiar cu și mai puține opțiuni privind revenirea la o democrație liberală. În lipsa unui program politic moderat și al unui angajament ferm pentru democrație, Ungaria riscă să aleagă doar între două rele, iar implicațiile vor fi dintre cele mai grave pe termen lung.

Pai, comunistii mereu au fost frati cu fascistii. Acum avem si confirmarea: MSZP (bolsevici veritabili, inraiti marxisti care isi zic socialisti) cu 9,5%, DK(bolsevicii plecati din MSZP care s-au vopsit pe dinafara in liberali) cu 6,7% se aliaza cu Jobbik (fascisti, antisemiti si xenofobi) cu 12% care timp de 14 ani a fost dusmanul lor de moarte, si viseaza impreuna ca sa-l doboare pe Orban-68,7%… 🙂