S-a schimbat iar paradigma. Nu mai este vorba de Covid, să umplem țara de dispensere de dezinfectant, paznici cu pregătire medicală la Kaufland și ecrane de plastic peste tot, chiar și în patul conjugal. Acum e despre cutremure.
Despre norme în construcții, cazare ad-hoc, medicină de urgență. Și nu se aude nimic, deși în pandemie fiecare partid a avut ceva de spus, de propus, de împins pe agenda publică. Nu ți se pare ciudat?
Știe cineva care e politica PSD privind o Românie în care riscul de cutremur nu produce pagube de miliarde de euro și milioane de morți?
Are cineva idee cum vede PNL viitorul unei țări care poate fi lovită oricând (a zis-o Mărmureanu aseară, nu inventez nimic), de un cutremur sănătos?
A zis pe undeva UDMR cum văd ei problema funcționării României după un seism?
Știe cineva ce-ar face Drulă dacă ar conduce România în perioada asta, din perspectiva asta?
La AUR e cineva care poate împărți corect în silabe cuvântul cataclism?
Sigur că nu. Toate partidele noastre sunt formate din politicieni, sub care se află cei ce fac bani în numele lor, sub care sunt toți oportuniștii care au vrut un job în administrație, sub care sunt nevestele și rudele lor, sub care se află o mână de naivi care lipesc afișe și dau telefoane în campaniile electorale. Specialiști? Zero. Prognoze de politici publice? Zero. Planuri de urgență? Zero.
Dacă ne lovește cutremurul ăla, eu cred o să ne fie mai rău ca în 1977. În momentul ăla țara era plină de oameni cu pregătire profesională bună iar spiritul comunitar era solid ancorat în comunități, iar disciplina de grup era menținută de PCR. Acum, nu mai avem nici oamenii, nici politicile, nici spiritul ăla. Nu avem nici o garanție că oamenii de la ISU n-o să-și scoată întâi rudele de sub dărâmături, lăsând jobul deoparte, sau că medicii vor dori să lucreze în clădiri care se pot prăbuși oricând. Iar politicienii, de la care așteptăm coordonare, o să fie cel mai probabil plecați la casele lor din țări nelovite de cutremur, de unde o să posteze hashtag-uri patriotice.
Vom fi pe cont propriu. Ca acum, dar fără iluzii deșarte.
