Președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, a declarat sâmbătă, 18 martie, că Guvernul lucrează la o lege a achizițiilor strategice care va permite derularea mai rapidă a licitațiilor, după modelul statelor dezvoltate, urmând să fie evitată tergiversarea lucrărilor în infrastructură sau apărare.
„Se lucrează acum intens la o Lege a achizițiilor strategice, care se va finaliza cu un proiect de lege, care va fi dezbătut în Parlament, care să aibă în mod nominal și foarte clar în anexă investițiile ce vor fi cuprinse în această procedură simplificată, în cel puțin trei domenii mari: infrastructură, energie și apărare, cu niște proceduri inspirate din țările dezvoltate care nu au aceste întârzieri uriașe în istorie”, a afirmat Dragnea.
Recapitularea
Achizițiile publice nu sunt un subiect nou, ele fiind o chestiune controversată de câțiva ani și încercându-se constant simplificarea atribuirii contractelor de achiziție publică.
Legea 34/2006 a suferit modificări în timpul guvernului Victor Ponta, atât în anul 2012, cât și în 2016.
Prin OUG 77, publicată în Monitorul Oficial în 10 decembrie 2012, mai multe regii și companii deținute de stat au fost excluse din rândul „autorităților contractante”. Astfel, ele au scăpat de constrângerile legislației achizițiilor publice. Regiile autonome și companiile naționale la care statul este acționar absolut sau majoritar au fost scoase din categoria structurilor obligate să atribuie contracte prin licitații. Argumentul parlamentarilor a fost faptul că aceste regii și companii lucrează pe o piață concurențială, iar impunerea regulilor de achiziție le poate bloca activitatea curentă.
Victor Ponta a argumentat în acel moment că procedurile pentru atribuirea unui contract de construcție de autostrăzi durează un an și jumătate, iar acest lucru nu poate rămâne neschimbat.
În urma acestei decizii, însă, efectele pozitive au întârziat să apară. Inițiativa, deși luată pentru a încuraja companiile de stat, nu a împiedicat firme precum Oltchim, Hidroelectrica sau Romstrade să intre în insolvență.
În anul 2015, au fost inițiate patru proiecte de legi de către Guvern pentru modificarea OUG 34/2006, premierul de la acea vreme, Victor Ponta, vorbind despre deblocarea uriașei probleme de infrastructură.
Articolul 113 din Legea 98/2016 prevede faptul că „(12) În cazul aplicării procedurii simplificate, operatorul economic poate să invoce susținerea unui/unor terț/terți pentru maximum 50% din cerința ce a fost stabilită în conformitate cu alineatul (11) lit c)”, deci experiența similară.
Deși în aparență această lege reduce birocrația și obstacolele artificiale în calea accederii în special a start-up-urilor la contractele publice, actul normativ vine în contradicție cu prevederea legală care stipulează că unicul criteriu ce poate fi solicitat – respectiv experiența similară – nu poate fi susținut de către terți decât în limita a 50%. Legea nu reușește decât să descurajeze IMM-urile române, stagnându-le creșterea, deoarece nu vor mai putea beneficia de susținerea integrală a cerinței privind experiența similară în cadrul procedurilor de valoare redusă.
Ioana Petrescu, fost ministru al Finanțelor, a declarat pe blogul personal că problema majoră din domeniul achizițiilor este, de fapt, corupția, Petrescu menționând că raportul DNA pe 2016 arată că o mare parte a prejudiciului provine din achiziții publice defectuoase.
De asemenea, fostul ministru este de părere că simplificarea procesului de achiziții poate da „undă verde fraudei”.
„Se dorește o simplificare a procedurilor pentru achizițiile în infrastructura, energie și apărare, adică în domeniile unde se realizează cele mai complexe și mai costisitoare proiecte. Cu toții ne dorim proceduri mai simple, dar adevărul este că, dacă faci lucrurile prea simplist, riști să te alegi cu rezultate slabe. De exemplu, licitațiile după criteriul „prețul cel mai mic” pentru proiecte complexe vor duce la o durată de viață foarte scurtă a investiției. În noile legi sunt incluse principii de tipul „cel mai bun raport calitate-preț”. Da, este mai complicat decât achiziția pe criteriul „prețul cel mai mic”, dar așa se pot evita situații ciudate când o firmă de apartament câștigă un proiect mare. Această firmă poate veni cu prețul cel mai mic, dar și cu calitatea cea mai slabă. Evident, acest tip de achiziție este păguboasă, pentru că livrabilele vor fi de proastă calitate. Si, dacă vorbim despre proceduri simplificate în cele mai importante domenii, pierderile pot fi imense. De ce tocmai în aceste domenii se dorește schimbarea procedurilor de achiziție? Unde vom aplica legile în vigoare, doar la achizițiile de pixuri?” notează Ioana Petrescu.
Piața achizițiilor publice din România reprezintă aproximativ 16% din PIB, adică în jur de 19 miliarde de euro anual.
Dragnea susține că domeniul unde este cea mai urgentă nevoie de reformă privind licitațiile este infrastructura.
În februarie 2017, Asociația Pro Infrastructură a transmis într-un comunicat pe Facebook că „puținele licitații de execuție lucrări sunt fie anulate fie întârziate cu luni de zile datorită slabei pregatiri a caietelor de sarcini (de exemplu relicitările Viaductului Gilău și a lotului Ungheni – Târgu Mureș de pe A3, ambele la a 6-a amânare în vederea clarificărilor cerute de ofertanți)”.
Așadar, achizițiile tergiversate și efectuate într-un mod necorespunzător nu sunt cauzate de către procesul sinuos de desfășurare a licitațiilor, ci de veșnica problemă a incompetenței, problemă care nu poate fi rezolvată printr-o simplă modificare a legii.
Vor, de fapt, politicienii noștri să-și ușureze munca, prin simplificarea procedurii de achiziție? Vor câștiga tot „firmele casei” licitațiile, acestea se vor desfășura mai rapid, astfel încât să nu aibă nimeni timp de întrebări sau analize?
Se vor pompa în continuare bani în studii de fezabilitate și în firme care vor abandona proiectele? Cum a fost cazul cu Autrostrada Transilvania și firma Bechtel, sau autostrada Câmpia Turzii – Ogra – Târgu-Mureş sau Brașov-Oradea, proiecte ale Straco Grup, firmă care a câștigat ani la rândul licitație după licitație, încasând bani de la stat, pentru ca în cele din urmă să lase proiectele nefinalizate?
Nici proiectul Autostrăzii Comarnic-Brașov nu se arată prea promițător, fiind întârziat de peste 12 ani.
În concluzie: ce dorește Dragnea de la această lege? Intenționează acesta să reducă birocrația și să eficientizeze procedurile? Sau dorește, așa cum ne-a obișnuit, să simplifice cât mai mult prăduiala și să o scape de îngrădirile legii actuale?
