Despre şampanie sau vinul spumant se spune că se pot consuma în aproape orice ocazie, că puţine ar fi împrejurările în care nu s-ar potrivi. Se bea ca aperitiv, la felul principal, la desert sau chiar la micul dejun.
Cu toate acestea, gândul la o şampanie bună apare firesc în preajma sărbătorilor de iarnă, când e aproape obligatoriu ca toate cupele să fie pline pentru a celebra finalul unui an şi a ne bucura de noi începuturi.
Pe cât de uşor se adaptează mâncării alături de care este servită, pe atât de multă atenţie necesită la păstrare, desfacere şi chiar consum. Chiar termenul, şampanie este folosit doar pentru vinurile spumante realizate în regiunea Champagne (din nord-estul Franţei) după o metodă tradiţională. Restul producătorilor folosesc termenul generic de vin spumant, ori un termen propriu ţării (spre exemplu italienii folosesc prosecco pentru un vin spumant alb dintr-o regiune de lângă Veneţia).
„Champagne sau vinul spumant sunt extrem de versatile şi se pot consuma şi ca aperitiv, dar şi în asociere cu preparate antreu, preparate fel principal sau deserturi nu foarte dulci, asta în cazul celor brut, dry. Dacă ne referim la Champagne doux (cea mai dulce dintre şampanii – n.red.) sau vinuri spumate dulci sau demidulci, le asociem cu preparate dulci, deserturi şi produse de patiserie, dar şi preparte din carne, servite cu sosuri dulci de fructe, după tipicul bucătăriei săseşti“, spune Eduard Jakab, sommelier în cadrul Tribeca Drinks.
Recomandarea lui ar fi ca o cupă de şampanie să fie aşezată lângă stridii, crustacee, sushi sau sashimi, carnea de prepeliţă, preparate din carne file sau muşchi de vită pregătit tartar sau la grill în sânge (sau mediu). La fel de bine ar merge şi cu rulou din muşchiuleţ de vită împănat cu legume şi stafide şi asezonat cu nucşoară, scorţişoară şi alune.
„Pentru sărbătorile de iarnă, o varianță ideală ar fi Laurent Perrier Champagne Brut Rose, pentru că un revelion sau o seară de Crăciun se sărbătoreşte cu o şampanie roze – roze-ul fiind vinul momentului, un vin versatil care se poate asocia cu mai toate preparatele din meniu, de la carne roşie la peşte, ori deserturi nu foarte dulci.”
Un alt sfat ar fi pentru Martini Prosecco, deoarece este mai accesibil ca o şampanie „pentru că este foarte versatil în mixologie, pentru cei ce preferă un cocktail, dar şi un excelent aperitiv. Pentru că se asociază excelent cu un platou de gustări – amuse bouche, finger food, din mezeluri fine precum prosciutto, brânzeturi tinere, fructe de mare, fructe proaspete trase în ciocolată albă şi chiar tartine de pate de gâscă asezonate cu caise şi mere uscate“, a mai recomandat somelierul.
A treia alegere ar fi Asti Martini pentru cei care preferă vinurile dulci sau doresc să asocieze un spumant cu un desert de sezon, cu o terrină de ficat garnisită cu stafide şi nuci caju, sau lângă un cozonac cu vanilie si rahat.
O şampanie trebuie să aibă arome atât olfactive, cât şi gustative, iar bulele trebuie să dureze şi să urce în pahar în mici coloane cilindrice.
O şampanie tânără ar trebui băută la 8 grade, iar una mai veche sau prestigioasă la 10 – 12 grade, însă o temperatură prea joasă va tăia gustul şampaniei, a precizat Cristian Preotu, proprietarul Le Manoir.
Consumatorii de şampanie ar trebui să ştie că atunci când desfac sticla trebuie să aibă paharele pregătite (în forma specifică – flută). Ar trebui să mai ştie că dacă dopul este lat, înseamnă că şampania este tânără, iar dacă este subţire este mai veche. Că aceasta poate să aibă miros de dop ca orice vin, iar asta înseamnă că atunci are un defect. Culoarea trebuie să fie gălbuie, nici prea închisă, nici prea deschisă, fiindcă acest lucru poate fi un defect, a mai explicat specialistul Cristian Preotu, citat de da.zf.ro.
