Dacă îşi respectă obiceiul, partidele au comandat déjà mai toate sondaje după violenţele din 10 august. Ceea ce înseamnă că opinia publică trebuie să se aştepte la diverse interpretări şi traduceri.
Conform principiului “cine plăteşte, ăla comandă muzica”, institutele de sondare fac pe placul clienţilor: învârt cifrele sau pun întrebările astfel încât rezultatul să-l satisfacă pe cel care dă banu’. Deşi nu se poate vorbi acum de o încercare de influenţare a votului, este mult prea devreme, este clar că PSD îşi va cumpăra un sondaj din care se reiasă ori că nu şi-a şifonat deloc scorul după “mineriada” din 10 august, ori că scăderea este nesemnificativă.
Iar dacă sunt într-adevăr buni şi ţin să se acopere, sondatorii angajaţi de PSD pot să dea o notă de veridicita cercetării alegând mai mulţi subiecţi din bazinul electoral al social-democraţilor, de exemplu. S-a mai făcut aşa şi nu numai cu PSD, în România politicienii nu au numai oameni de casă ci şi institute sociologice aservite.
Ca urmare, rezonabil este să ne aşteptăm din zi în zi la apariţia unui sondaj care să arate că PSD se bucură în continuare de “încrederea majorităţii românilor” şi după ce jandarmii şi-au încercat bastoanele pe spinarea votanţilor.
Mai iuţi de picior de această dată, adversarii PSD-ului au şi lansat, pe Realitatea TV, ideea că PSD s-a prăbuşit în sondaje şi că tot ce s-a întâmplat la miting a fost de-a dreptul devastator pentru PSD. Aşa o fi, dar PNL, USR, PMP şi tot ce mai mişcă înregistrat sau nu pe partea dreaptă trebuie să ştie că în mod cert prestaţia jandarmilor nu a determinat şi pendularea electoratului spre partidele din opoziţie iar asta ar trebui să fie principala problemă a tot ce se legitimează politic anti-PSD.
Opoziţia nu va contabiliza nimic gratis după bătuta trasă de jandarmi în Piaţa Victoriei
În realitate, tot ce s-a întâmplat la mitingul de vineri nu este de natură să ultragieze electoratul dur al PSD şi nici pe morţii aduşi la vot de Dragnea ci doar electoratul de conjunctură al partidului condus de Dragnea. Adică pe cel format din românii care, momiţi cu salarii triplate şi pensii dublate, au votat în 2016 cu PSD-ul. Dacă însă frontul anti-PSD nu va reuşi să atragă către el acest segment în următorii doi ani, românii din această categorie vor sta acasă în 2020 şi astfel Opoziţia nu va face nicio brânză din pierderea de azi a social-democraţilor.
La fel se va întâmpla şi dacă dreapta noastră va continua să viseze cu ochii deschişi la interminabile cozi formate, în 2020, în faţa secţiilor de votare, de către protestatarii care astăzi ies în stradă. N-au să vadă aşa ceva decât dacă PNL şi asociaţii vor demonstra că sunt în stare să treacă peste ambiţii şi orgolii şi să facă un nou CDR, de pildă. Pomenim CDR-ul pentru că o astfel de alianţă permite ca toţi să-şi poată păstra funcţiile de preşedinţi, vicepreşedinţi, secretari ai partidelor de baştină, fapt care poate domoli o parte din pretenţiile şi supărarea inerente formării oricărei alianţe politice.
Indiferent însă de cum vor decurge lucrurile atât la stânga cât şi la dreapta, cert este că nu e cazul să dăm mulţi bani pe sondaje. Şi asta pentru că PSD poate să piardă şi dacă sondajele îl dau cu 40% (nu alegerile, unde va obţine tot cel mai mare scor pentru că are cei mai mulţi primari şi cei mai bazaţi “baroni”, ci guvernarea) iar PNL (recte întreaga dreaptă) se poate alege cu praful de pe tobă şi dacă sondaje generoase îl trec de acum şi până în 2020 de 30%. În realitate, rezultatele de la oricare alegeri depind în România noastră doar de prezenţa la vot. Se prezintă la urne peste 50% dintre electori, PSD-ul are opoziţia asigurată. Vin tot 40% ca în 2016, nu ne rămâne decât să ne antrenăm serios, ne aleargă jandarmii lui Dragnea până în 2024.
