Într-un interviu pentru PS News, Remus Pricopie, rectorul SNSPA și fost ministru al Educației, susține că dezbaterile privind posibilul nivel de salarizare promis de fostul ministru, Sorin Cîmpeanu, au reprezentat „mai mult o licitație electorală, decât o discuție serioasă”. „Pentru că un mesaj al ministrului educației despre salarii care nu este – și nu a fost!! – susținut de ministrul de finanțe și / sau de șeful guvernului ridică multe semne de întrebare”, spune Remus Pricopie.
PS News: Noua lege a educaţiei pentru învăţământul preuniversitar prevede salarii mai ofertante pentru cadrele didactice debutante, „într-un cuantum egal cu salariul mediu brut pe economie din anul bugetar încheiat”. Care ar trebui să fie, în opinia dvs, nivelul salariului unui profesor debutant? Dar a unui profesor cu experiență?
Remus Pricopie: Am urmărit dezbaterile privind posibilul nivel de salarizare promis de fostul ministru, dar am rezerve cu privire la acest subiect. Mi s-a părut mai mult o licitație electorală, decât o discuție serioasă. De ce? Pentru că un mesaj al ministrului educației despre salarii care nu este – și nu a fost!! – susținut de ministrul de finanțe și / sau de șeful guvernului ridică multe semne de întrebare. Știu ce înseamnă un buget, știu cum se fac măririle, am făcut în mandatul meu (2012-2014) măriri de salarii, dar nu am anunțat nimic public până nu am avut garanții de la premier și de la ministrul de finanțe că acest lucru se va întâmpla. În cazul de față, nu am văzut această abordare integrată la nivelul guvernului. Probabil, noul ministru va fi mai precaut pe acest subiect, deoarece există riscul să se cadă în derizoriu pe o temă foarte sensibilă.
Dar să revenim la fondul problemei, care nu este (numai) salariul profesorului, ci statutul său în societate. Când eu eram student la programul pedagogic, la începutul anilor `90, a fi profesor însemna foarte mult din punct de vedere social. Programul de formare era unul foarte serios, concurența foarte ridicată (8-10 candidați pe un loc), iar percepția publică față de profesori era una pozitivă. Salariul era decent, nu mare. Azi știm cum stau lucrurile, iar corectarea lor nu se va realiza numai prin creșterea salariilor – care este absolut necesară și posibilă, dacă există un efort integrat la nivel de guvern.
Revin la Proiectul România Educată. Acolo este tratată foarte bine problema statutului cadrelor didactice în societate. De asemenea, recent, la ONU, România a co-organizat o sesiune pe această temă, iar Președintele României a avut un mesaj foarte clar în această direcție. Dacă vrem să creștem valoarea profesorului în societate, trebuie să începem cu lucruri simple, de exemplu respectul pe care îl acordăm acestui domeniu. Depolitizarea, debirocratizarea, investițiile în formarea continuă a cadrelor didactice și o creștere graduală și previzibilă a salariilor ar fi minime forme de respect. De asemenea, senioritatea trebuie să fie considerată în politica de resurse umane. Profesorii cu experiență trebuie să aibă un rol fundamental nu numai la clasă, dar și în formarea noilor generații de profesori.
