„Fiecare civilizație atinge apogeul când își transformă resursele naturale în bunuri economice. Mai devreme sau mai târziu, se ajunge la limitele naturale ale creșterii.” William Ophuls
„Policriza” este un termen la modă, care descrie numeroasele amenințări la adresa prosperității economice și a civilizației moderne, titrează publicația Reuters. Într-adevăr, termenul sintetizează perfect ceea ce trăim: pământul este copleșit de numeroase provocări; corupția, mita sunt la ordinea zilei; tinerii debusolați își sfidează părinții; tot mai mulți scriu o carte, crezând că au ceva memorabil de lăsat omenirii, sfârșitul lumii pare să se apropie. Cuvintele acestea au fost săpate pe o tăbliță asiriană, acum 5000 de ani.
Fostul secretar al Trezoreriei Americane, Larry Summers, a declarat recent că lumea se confruntă cu „cele mai complexe, disparate și profunde provocări” din istorie. Iar cea mai recentă carte a lui Nouriel Roubini, „Megathreats” (Marile amenințări), vorbește despre criza datoriilor suverane și despre înrobirea omenirii de către roboți, pe scurt, despre spectrul celei mai mari crize economice. Istoricul Adam Tooze susține, într-o serie de postări pe blog, că este important să înțelegem „logica crizei” și „interconectarea sistemică” a amenințărilor actuale la adresa stabilității. Semnatarul articolului de față, autorul cărții ”The Price of Time – The Real Story of Interest”, (Prețul timpului, adevărata istorie a dobânzilor), susține că ratele scăzute ale dobânzilor aplicate în anii de după criza financiară din 2008 au dus la o serie de bule financiare speculative și au contribuit la alocarea greșită pe scară largă a capitalului și asumarea de riscuri nejustificate.
Fragilitatea sistemică care rezultă face extrem de dificilă revenirea ratelor dobânzilor la niveluri normale fără a distruge sistemul economic.
Într-o altă lucrare, “The End of the World is Just the Beginning” (Sfârșitul lumii este doar începutul), strategul Peter Zeihan sugerează că numeroase țări din Germania până în China se confruntă cu provocări demografice imposibil de rezolvat. Modelul nostru economic, spune acesta, se bazează pe presupunerea că „plăcinta demografică” va continua să crească întotdeauna. Acest model nu a fost niciodată testat pe o populație în scădere. Dintre crizele la care se referă Zeihan, cea mai îngrijorătoare este o amenințare la adresa aprovizionării cu alimente la nivel mondial. Miliarde de oameni se confruntă cu foametea, prezice el. Căderea demografică și energetică vor produce haos social și un colaps al statului. Din punct de vedere financiar, mai multe țări vor semăna cu Argentina. Din punct de vedere politic, vor arăta ca Pakistanul.
Scurtcircuitarea globalizării este o altă amenințare despre care vorbește Zeihan. Statele Unite, spune el, nu mai sunt interesate să protejeze rutele comerciale globale. Forțele americane s-au retras din Golf, făcând mai probabil un conflict regional între Iran și Arabia Saudită, iar asta nu e tot. Rusia va lupta în războiul din Ucraina până la capăt și când se va termina, președintele Vladimir Putin va invada statele baltice și Polonia din motive defensive. Războiul cu NATO este inevitabil, susține Zeihan.
Amenințarea la adresa hegemoniei globale a Americii din partea Chinei este subiectul cărții “The Changing World Order” (Ordinea mondială în schimbare) a lui Ray Dalio, fondatorul miliardar al Bridgewater Associates. Acesta examinează condițiile în care țările dominante au cedat locul altor națiuni, mai tinere. Declinul unei mari puteri se caracterizează printr-o acumulare excesivă de datorii, o pierdere a competitivității, creșterea inegalității și neînțelegeri interne. Eclipsa unei puteri globale este adesea însoțită de conflicte externe, în timp ce un stat nou se luptă să ajungă în vârf. Nu e de mirare că unii comentatori se tem de planurile Chinei pentru Taiwan. Atunci când o mare putere a trecut de perioada de vârf, conducătorii ei se îndreaptă invariabil spre tiparnița de bani, spune Dalio.
William Ophuls, politolog american, a afirmat același lucru în cartea sa din 2012, “Immoderate Greatness: Why Civilizations Fail” (Măreția nemăsurată: De ce eșuează civilizațiile). În viziunea lui Ophuls, fiecare civilizație atinge apogeul atunci când își transformă bogăția ecologică – resursele naturale – în bunuri economice și creșterea populației. Mai devreme sau mai târziu însă, se ajunge la limita naturală a creșterii. Odată ce „creditul ecologic” este epuizat, civilizația se prăbușește. În acest fel, spune Ophuls, fiecare „civilizație seamănă cu o bulă economică de lungă durată”. Mulți ecologiști cred că lumea modernă a progresat mult dincolo de limitele durabile din punct de vedere ecologic.
Cu toate acestea, după cum subliniază omul de știință canadian Vaclav Smil în “How the World Really Works” (Cum funcționează lumea), eliminarea combustibililor fosili nu va fi deloc ușoară.
Cum ar trebui să răspundă investitorii la aceste poli-crize? Pentru început, ar trebui să-și păstreze calmul. Problemele demografice nu sunt imposibil de rezolvat. O populație mai mică poate consuma mai puțin, dar asta înseamnă forță de muncă redusă și mai puțin capital. Japonia se confruntă cu o forță de muncă în scădere de câteva decenii.
De asemenea, nu este deloc obligatoriu ca America să fie în curând eclipsată de China. În analiza lui Zeihan, Statele Unite au un profil demografic mai bun și dețin suficiente alimente și energie. China, pe de altă parte, trebuie să importe materia primă. Poate că America este supra-îndatorată, cu multe probleme pe plan intern și prea dispusă să tipărească bani. Cu toate acestea, nivelul datoriilor precum și nevoia de bani a Chinei au crescut și mai rapid în ultimii ani. Iar recentele proteste împotriva politicii zero-COVID a Beijingului sugerează că țara nu este tocmai un model de armonie socială. În ceea ce privește tranziția de la combustibili fosili la surse regenerabile de energie, nu putem decât să sperăm că inventivitatea omului va salva situația în ceasul al doisprezecelea.
Nu există nicio îndoială că investitorii se confruntă cu vremuri dificile. Bula financiară este deocamdată sub control parțial, randamentele obligațiunilor din întreaga lume sunt sub inflație, iar piețele imobiliare globale sunt expuse la creșterea ratelor dobânzilor. Inflația nu este încă sub control. Cu toate acestea, cele mai bune oportunități de investiții apar invariabil în momente de criză.
Asirianul care a prezis că lumea se va sfârși în 2800 î.Hr. s-a înșelat. Omenirea este încă aici. Într-adevăr însă, toată lumea vrea să scrie o carte.
Autor: Edward Chancellor – istoric, autorul lucrării ”The Price of Time – The Real Story of Interest”, (Prețul timpului, adevărata istorie a dobânzilor). Financial Analysts Journal l-a numit „unul dintre cei mai mari specialiști în istoria economică a lumii”.
Credit foto: REUTERS/Kai Pfaffenbach
Sursa: https://www.reuters.com/breakingviews/global-markets-breakingviews-2022-12-01/
