Dan Radu Ruşanu a fost un membru marcant al Partidului Naţional Liberal, a ocupat mult timp funcţia de vicepreşedinte al PNL. Deşi era în prim-plan nu a avut apariţii spectaculoase, dar a fost mai mereu între liderii partidului. Negociator iscusit, după ani de jocuri politice a ajuns în arest. Acum face dezvăluiri.
Radu Rușanu a fost martor activ al multor întâmplări politice cu urmări majore pentru România, ceea ce i-a oferit putere. Se plasează el însuși în situația de negociator pentru a determina ”migrația politică” din PDL. Îl regăsim alături de cunoscuți politicieni, cum ar fi Liviu Dragnea, Ilie Sârbu sau Victor Hrebenciuc. Scopul negocierilor este adunarea numărului de voturi necesar pentru a trece moțiunea de cenzură din 27 aprilie 2012.
Redacţia Psnews.ro vă prezintă pe scurt câteva fragmente dintr-o carte eveniment în curs de apariţie, scrisă de Ruşanu, și vă oferă astfel o cheie în care să citiți evenimente care au afectat milioane de români.
Vă redăm aici câteva pasaje din cartea lui Ruşanu “Mai sunt judecători la Berlin” ce fac referire la momentele cruciale din perioada aprilie 2012, în care Traian Băsescu și USL-ul era față în față, într-o încleștare puternică. Răzvan Ungureanu era prim ministru. La cârma PNL era Crin Antonescu, în parteneriat politic cu PSD-istul Victor Ponta. Lupta majoră era moțiunea de cenzură pentru a îndepărta guvernul Ungureanu. Rolul doamnelor în politică este tulburător în paginile cărții, iar Dan Radu Ruşanu face dezvăluiri despre jocuri politice, ținte personale ale politicienilor și monedele lor de schimb. Mamă de copil cu probleme – fiul său făcuse un accident, Sorina Plăcintă – PDL-istă, a fost șantajată să nu voteze moțiunea de cenzură alături de PNL, că vor fi consecințe asupra băiatului.
Timpul a trecut, știm că moțiunea a trecut și guvernul Ungureanu a căzut. Știm și soarta altor actori de prim rang ai politicii românești ale căror acțiuni sunt obiectul interesului lui Ruşanu.
Din această serie de dezvăluiri nu lipsesc episoadele următoare:
” Printre cei care au acceptat să vină la PNL şi deci să voteze moţiunea era şi senatorul Sorina Plăcintă, ferm hotărâtă să ni se alăture. Mi-a spus un singur lucru:
– Știi că băiatul meu este cercetat pentru acel stupid incident cu fosta lui prietenă. Mi s-a spus în mod clar şi foarte hotărât: „Dacă rămâi în continuare în PDL şi nu votezi moţiunea, băiatul tău va scăpa cu o pedeapsă cu suspendare sau poate chiar achitat. Dacă nu, vei vedea ce se va întâmpla “.
– N-are cum să se întâmple nimic, am asigurat-o. Noi vom fi la guvernare şi nu vor mai avea nicio putere. Și nu cred că cineva ar putea să îndrăznească atâta lucru, să facă presiuni pe judecători, să condamne un copil de 21 de ani pentru un gest teribilist pe care l-a făcut într-o seară cu prietena lui. Sorina Plăcintă mi-a răspuns îndurerată:
– Nu-i cunoaşteţi! Nu-i cunoaşteţi, domnule Ruşanu, cât de puternici sunt, ce relaţii au în cadrul instanţelor de judecată şi ce presiune pot pune pe magistraţi.
– Nicio problemă, Sorina, am liniştit-o eu. Stai aici şi vei coborî doar când va începe votarea. După vreo oră, când încă aveau loc intervenţiile pe baza moţiunii de cenzură, Sorina Plăcintă a coborât totuşi în sala de şedinţă. Imediat a preluat-o Elena Udrea. Au început să discute amândouă; nu se vedea ce-i spune Elena Udrea, dar era clar că Sorina Plăcintă era foarte timorată, de-a dreptul speriată. La un moment dat, a început să plângă. În acel moment, Elena Udrea a plecat de lângă ea. A preluat-o imediat Raluca Turcan, ducând-o în biroul ei de preşedintă a Comisiei de Cultură, de la acelaşi nivel cu sala de plen a Camerei Deputaţilor, unde se votă moţiunea. S-au închis în birou.
Pe la ora două după-amiază, când încă nu se încheiase votarea, Lia Olguţa Vasilescu1 a spus de la tribună parlamentului:
– Vă atrag atenţia asupra imposibilităţii unui senator al României de a-şi exprima dreptul de vot. Doamnă senator Sorina Plăcintă este încuiată în biroul doamnei Raluca Turcan. Vă rog să dispuneţi ca secretarul general al Camerei şi unul dintre chestori să facă toate demersurile ca acest senator să-şi poată exercita dreptul la vot. M-am dus imediat la biroul cu pricina şi am început să bat cu pumnul în uşă.
Am strigat la Raluca Turcan:
– Vă rog să deschideţi uşa! Raluca, nu te mai prosti, deschide uşa imediat! Nu a răspuns nimeni.
În schimb, în sală, de la tribună parlamentului, Roberta Anastase a anunţat:
– Transmiteţi o informaţie eronată. Vă asigur că doamna Sorina Plăcintă, în acest moment, nu se află în biroul doamnei Turcan. Totuşi, cei de pe hol, angajaţi ai parlamentului, mi-au spus că au văzut-o pe Sorina Plăcintă intrând în acel birou împreună cu Raluca Turcan. A fost ţinută acolo până la sfârşit, când s-a terminat de votat moţiunea de cenzură. Practic, Raluca Turcan o sechestrase.
Au ieşit împreună, apoi Sorina Plăcintă a plecat cu o maşină. Din ziua aceea nu ne-am mai văzut. Păcat, însă! A suferit foarte mult. Mai târziu, a trecut totuşi la PNL, după aprobarea.
Moţiunii de cenzură, împreună cu un senator de Caraş- Severin, un medic urolog foarte cunoscut. Băiatul ei a fost condamnat la șapte ani de închisoare cu executare pentru o prostie – minoră, la urma urmei – făcută la vârsta teribilismelor, 21 de ani. O prostie pentru care orice altă instanţă nu l-ar fi condamnat decât, cel mult, cu un an sau doi cu suspendare. Dar Sorina avusese dreptate: – Nu-i cunoaşteţi, domnule Ruşanu, cât de puternici sunt, ce relaţii au în cadrul instanţelor de judecată şi ce presiune pot pune pe magistraţi.”
- Ce făceau în acest timp mai marii partidelor?
” După ce şi-au ţinut discursurile, cei doi lideri ai USL, Crin Antonescu şi Victor Ponta, s-au grăbit să plece; Victor Ponta a plecat direct la aeroport, cu destinaţia Cluj, iar Crin Antonescu a trecut pe acasă, pentru a se pregăti să plece în nordul Moldovei.
Le-am spus să nu plece, pentru că moţiunea va trece şi va trebui să facem conferinţa de presă şi să stabilim o strategie pentru formarea noului guvern. Dezamăgiţi de alte moţiuni, care, la limită, nu îndepliniseră numărul de voturi, au râs amândoi:
– Bine, dacă trece, ne chemi şi ne întoarcem din drum imediat. În sală s-a trecut la vot. După cum se votă, simţeam că vom câştiga. Pe la ora trei după-amiază, am luat urnele şi am plecat să numărăm. Câştigasem! Am ieşit afară din sala Biroului Permanent, unde se făcuse numărătoarea, şi am anunţat presa:
– Am învins! Guvernul Ungureanu este deja istorie. Vom avea un nou guvern, Guvernul Victor Ponta.
(…)
L-am sunat imediat pe Crin Antonescu şi i-am spus să se întoarcă – nu-i venea să creadă.
– Deschide televizorul şi-ai să te convingi.
De asemenea, a fost sunat şi Victor Ponta, care s-a întors din drumul său către aeroport. Reuşita noastră a fost clară: din cele șase voturi pe care am contat la începutul moţiunii, patru au fost exprimate aşa cum am prevăzut noi, pentru susţinerea moţiunii – suficiente ca Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu „să cadă “; prima schimbare a unui guvern în România de după decembrie 1989 printr-o moţiune de cenzură; „A căzut “exact la o lună după trecerea lui Sorin Frunzăverde din PDL la PNL; prima şi cea mai serioasă breşă în ceea ce se credea a fi PDL: un partid monolit, inexpugnabil. După moţiune, cu toată împotrivirea PDL, Traian Băsescu, preşedintele României la acea vreme, a fost nevoit să numească un nou prim-ministru din partea USL, pe Victor Ponta.”
Dincolo de acest episod, cu importanță politică și economică pentru România, Rușanu, revine în actualitate răspunzând întrebărilor unui reporter. Răspunsurile sale ridică ultimul colț al cortinei.
” (…) Red.: Ați fost coleg și prieten cu Crin Antonescu. În ce fel a reacționat acesta la arestarea dumneavoastră?
D.R.R.: Eu am fost prieten cu Crin!
Red.: Înțeleg că numai dumneavoastră ați fost prieten cu domnul Crin Antonescu. Reciproca nu este adevărată?
D.R.R.: În PNL, Crin nu a avut prieteni; doar „tovarăși de drum “.
Red.: Este o părere foarte critică la adresa fostului președinte.
D.R.R.: Se poate să mă înșel, dar este părerea mea și este greu să mi-o schimbe cineva.
Red.: Acum, când sunteți atât de aproape să vă rezolvați problemele din justiție, cu ce gânduri vă întoarceți în PNL? Sau, mai bine zis, după trei ani de autosuspendare din partid, cum apreciați activitatea PNL azi?
D.R.R.: În primul rând nu mă regăsesc în niciun fel în retorica de azi a „marelui Partid Național Liberal “. În al doilea rând, după ce i-am ascultat vorbind în biroul politic al PNL pe Mircea Ionescu-Quintus, Dan Amadeo Lăzărescu sau Bălăceanu-Stolnici, îmi este greu să fiu azi coleg cu Tinel Gheorghe sau Sulfina Barbu! Și, nu în ultimul rând, m-am retras definitiv din politică, considerând că tot ce am avut de spus am spus până în februarie 2014.
Red.: Totuși, pentru foștii colegi din vechiul PNL, ce mesaj le-ați transmite după aproape 25 de ani de politică?
D.R.R: Pentru toți politicienii români de la dreapta la stânga, pentru toți ong-iștii beneficiari de burse „soroși “și nu numai, dar mai ales pentru „tinerii frumoși și liberi “aș reaminti cuvintele lui Eugeniu Carada, spuse în urmă cu o sută de ani: „pentru România liberă, oricând, oricum și cu oricine… împotriva oricui! “.
- Epilogul pune o etichetă asupra politicii românești:
” În urmă cu câțiva ani, am participat, alături de alți lideri liberali, la botezul copilului unui coleg și prieten. La botezul oricărui copil ortodox există un anume moment solemn, când părinţii și nașii copilului se întorc cu spatele spre altar, iar preotul îi întreabă de trei ori:
– V-aţi lepădat de Satana? Și tot de trei ori, părinţii și nașii răspund:
– Ne-am lepădat de Satana. Dar la botezul acelui copil, botez ce a avut loc la mănăstirea Sinaia și la care a participat, pe lângă familiile copilului și ale nașilor, cam toată conducerea PNL, când preotul a întrebat a treia oară:
– V-aţi lepădat de Satana? Din grupul liberal s-a auzit o voce:
– Am încercat la referendum, părinte, dar nu am reușit. Momentul de râs care a urmat a detensionat întreaga atmosferă solemnă instaurată de oficierea ritualului. Însuși înaltul prelat s-a întors cu spatele către noi și i-am observat umerii zgâlţâiţi de spasmele râsului ce nu a mai putut fi stăpânit. Și de atunci, ori de câte ori particip la vreun botez, când aud întrebarea „v-aţi lepădat de Satana? “, mă umflă râsul. Dar și tristeţea, amintindu-mi de… „Satana, cel ce pe toată lumea o înșală “.
