PNL și Klaus Iohannis propuneau în campania electorală pentru Președinția României o altfel de politică, una în care să nu se accepte compromisul sau trocul politic. Decizia luată între turul 1 și 2 de Klaus Iohannis de a nu negocia cu alte partide susținerea la președinție a fost văzută ca un prim semnal că politica pe care noul PNL o propunea va avea loc. Însă, la două luni distanță de momentul alegerilor prezidențiale, lucrurile nu par să meargă în direcția propusă.
Politica pe care o propuneau Iohannis și PNL era una în care nume noi trebuiau să iasă în față, oameni curați. În campanie se vorbea de faptul că PNL nu va lupta pentru acapararea puterii și că războaiele politice trebuie să înceteze. România politică a noului PNL ar fi fost una în care un singur partid să nu dețină toată puterea, una în care foamea de putere să nu prevaleze intereselor cetățenilor.
În schimb, ce găsim după două luni de la prezidențiale?
În primul rând, un PNL frământat de războaie interne pentru putere, un partid care încă se află în căutarea direcției politice. O formațiune politică al cărei obiectiv este ajungerea la guvernare, însă fără a avea un proiect de guvernare. PNL-ul care vorbea de partidul care acaparează întreaga putere, ajunge să fie el acea formațiune al cărei principal obiectiv este acela de a prelua întreaga putere în stat.
Setea de puterea duce și la apariția unor orgolii și interese personale sau de grup din cele două formațiuni componente. Niciunul dintre cele două partide care compun marele PNL nu uită disensiunile pe care le-au avut la nivel local, ceea ce face ca în cadrul formațiunii să se întrețină o stare de tensiune.
Care sunt consecințele acestei realități politice din interiorul „marelui” PNL?
Principala problemă cu care se vor confrunta este aceea că PNL nu este partidul care să reprezinte politica despre care vorbea Klaus Iohannis. Așteptările pe care oamenii și le-au făcut în noiembrie erau ca în România să se termine războaiele politice, scandalurile, iar politicienii să lucreze în interesul oamenilor. PNL, prin jocurile interne, este în contradicție cu ceea ce spunea Klaus Iohannis în campanie. Acest stil de a face politică va duce la o scădere sau chiar dispariție a simpatiei politice de care beneficia PNL după alegerile prezidențiale, iar acest lucru îi va afecta, deopotrivă, imaginea lui Iohannis.
În aceste condiții ce va face președintele?
Klaus Iohannis ar avea două variante. Prima și cea mai simplă, ar fi aceea de a se dezice de aceste războaie pentru supremație ce se dau în PNL și va accepta să ducă la capăt colaborarea cu Victor Ponta și Guvernul său. A doua, care este probabil și cea mai puțin dorită de români și care ar putea să îi atragă critici din partea adversarilor, este aceea de a se implica activ în viața partidului care l-a propus pentru funcția supremă în statul român, astfel încât să pună lucrurile în ordine și să încerce să le facă drum liber către guvernare.
În acest moment, Klaus Iohannis lasă impresia că este într-adevăr un președinte echidistant, care i-a cam lăsat pe liberali cu ochii în soare. Modul în care a înțeles să colaboreze instituțional cu guvernul, chiar dacă nu este unul format din PNL, este în contrast cu modul în care colabora Traian Băsescu. Este de văzut dacă Iohannis va păstra această abordare sau va ieși „la joc”.
