Tribunalul UE respinge acțiunea României împotriva deciziei Comisiei Europene de înregistrare a unei propuneri de inițiativă cetățenească din 2013

Tribunalul UE se pronunță pentru prima dată cu privire la caracterul atacabil al unei decizii a Comisiei de a înregistra o astfel de propunere. La 18 iunie 2013, propunerea de inițiativă cetățenească europeană (ICE) intitulată „Politica de coeziune pentru egalitatea regiunilor și menținerea culturilor regionale” a fost prezentată Comisiei Europene, potrivit comunicatului oficial, remis CaleaEuropeană.ro.

Aceasta viza, potrivit informațiilor furnizate de organizatorii săi, ca Uniunea Europeană, în cadrul politicii de coeziune, să acorde o atenție specială regiunilor cu caracteristici etnice, culturale, religioase sau lingvistice care sunt diferite de cele ale regiunilor învecinate.

Printr-o decizie din 25 iulie 2013, Comisia a respins cererea de înregistrare a propunerii de ICE în litigiu pentru motivul că aceasta se afla vădit în afara sferei sale de competență care să îi permită prezentarea unei propuneri de act juridic al Uniunii în scopul punerii în aplicare a tratatelor. Acțiunea în anulare introdusă împotriva acestei decizii a fost respinsă de Tribunalul Uniunii Europene. Sesizată cu recurs, Curtea a anulat hotărârea Tribunalului, precum și decizia din 25 iulie 2013.

La 30 aprilie 2019, Comisia a adoptat o nouă decizie prin care a procedat la înregistrarea propunerii de ICE în litigiu. România a introdus o acțiune în anulare împotriva acestei decizii.

Tribunalul respinge acțiunea României și abordează, pentru prima dată în mod explicit, chestiunea caracterului atacabil al unei decizii a Comisiei de a înregistra o propunere de ICE. Acesta aduce de asemenea precizări, pe de o parte, cu privire la caracteristicile controlului exercitat de Comisie în vederea adoptării unei astfel de decizii și, pe de altă parte, cu privire la natura controlului de legalitate al Tribunalului asupra respectivei decizii.

Aprecierea Tribunalului

În ceea ce privește admisibilitatea acțiunii, Tribunalul examinează caracterul atacabil al deciziei atacate.

Acesta amintește mai întâi procedurile și condițiile necesare pentru prezentarea unei ICE și arată că decizia atacată urmărește să producă efecte obligatorii față de organizatori, de instituții și de statele membre în cauză. Astfel, în ceea ce îi privește pe organizatori, decizia de înregistrare declanșează mecanismul de colectare a declarațiilor de susținere și le furnizează, printre altele, în primul rând, dreptul de a prezenta ICE Comisiei și de a o explica în detaliu7, în al doilea rând, dreptul de a solicita Comisiei să prezinte comunicarea menționată la articolul 10 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 211/20118 și, în al treilea rând, dreptul de a prezenta ICE în cadrul unei audieri publice la Parlamentul European. Aceste drepturi, care iau naștere în favoarea organizatorilor, constituie în același timp obligații pentru instituțiile în cauză, întrucât Comisia este obligată să îi primească pe organizatori și să își prezinte comunicarea privind ICE, iar Parlamentul să organizeze o audiere publică. În ceea ce privește statele membre în cauză, decizia de înregistrare a unei propuneri de ICE dă naștere obligației lor de a autoriza colectarea declarațiilor de susținere, de a le verifica și de a le certifica.

Pe de altă parte, Tribunalul precizează că decizia de înregistrare a unei propuneri de ICE nu constituie un act pregătitor sau intermediar al cărui obiectiv ar fi pregătirea adoptării de către Comisie a comunicării sale privind ICE. Astfel, decizia de a înregistra o propunere de ICE implică o primă apreciere a acesteia pe plan juridic și nu aduce atingere aprecierii efectuate de Comisie în cadrul comunicării sale privind ICE, care cuprinde, printre altele, „concluziile juridice și politice” ale acesteia.

Tribunalul arată că, potrivit jurisprudenței, valoarea adăugată specifică a mecanismului ICE nu rezidă în certitudinea rezultatului său, ci în posibilitățile și în oportunitățile pe care le creează pentru cetățenii Uniunii de a declanșa o dezbatere politică în cadrul instituțiilor acesteia, fără a trebui să aștepte inițierea unei proceduri legislative. Or, dezbaterea politică atât cu cetățenii, cât și cu instituțiile are loc în special în cursul campaniei prin care se urmărește obținerea declarațiilor de susținere, în cadrul reuniunii cu Comisia și cu ocazia audierii publice la Parlament.

Mai precis, această dezbatere rezultă din decizia de înregistrare a unei propuneri de ICE și din procedura care urmează și are loc înainte de adoptarea de către Comisie a comunicării sale privind ICE. Prin urmare, asemenea deciziei atacate, această decizie este rezultatul unei etape specifice în procesul de ICE care produce efecte juridice obligatorii distincte de cele produse de comunicarea privind ICE și constituie, la fel ca această comunicare, un act atacabil, în sensul articolului 263 TFUE.

Pe fond, Tribunalul examinează, în primul rând, condițiile de înregistrare a unei propuneri de ICE și în special pe cea referitoare la aspectul dacă o astfel de propunere intră în sfera de competență a Comisiei10. În acest context, el amintește caracteristicile examinării pe care trebuie să o efectueze Comisia în temeiul acestei condiții de înregistrare a unei propuneri de ICE.

Primo, Tribunalul amintește că, pentru a asigura un acces ușor la ICE, Comisia este abilitată să refuze înregistrarea unei astfel de propuneri numai dacă, având în vedere obiectul și obiectivele sale, ea se află vădit în afara sferei de competență a acestei instituții în ceea ce privește prezentarea unei propuneri de act juridic al Uniunii în scopul punerii în aplicare a tratatelor.

Secundo, Tribunalul precizează că există o distincție între examinarea pe care Comisia este obligată să o efectueze în temeiul condiției de înregistrare referitoare la aspectul dacă o propunere de ICE intră în sfera sa de competență și cea pe care această instituție este obligată să o efectueze în cadrul comunicării privind ICE. Astfel, în cadrul examinării acestei condiții de înregistrare, Comisia trebuie să se limiteze la a examina dacă, din punct de vedere obiectiv, măsurile propuse în cadrul ICE în cauză ar putea fi adoptate în temeiul tratatelor și nu este obligată să verifice dacă se face dovada tuturor elementelor de fapt invocate și nici dacă motivarea care se află la baza propunerii și a măsurilor propuse este suficientă. Decizia de înregistrare a unei propuneri de ICE implică o primă apreciere asupra acesteia pe plan juridic și nu aduce atingere aprecierii efectuate de Comisie în cadrul comunicării sale privind ICE, care consacră poziția sa definitivă cu privire la faptul dacă va prezenta sau nu o propunere de act juridic al Uniunii ca răspuns la ICE în discuție. Prin urmare, Comisia nu poate refuza înregistrarea unei propuneri de ICE decât dacă, în cadrul examinării respectării condiției de înregistrare referitoare la aspectul dacă o propunere de ICE intră în sfera sa de competență, ajunge la concluzia că poate fi total exclusă posibilitatea de a prezenta o propunere de act juridic al Uniunii în scopul punerii în aplicare a tratatelor. În schimb, dacă Comisia nu poate ajunge la o astfel de concluzie, ea este obligată să înregistreze propunerea de ICE în discuție pentru a permite dezbaterea politică în cadrul instituțiilor declanșată în urma acestei înregistrări.

În al doilea rând, pronunțându-se cu privire la aspectul dacă Comisia ar fi identificat în mod corect conținutul propunerii de ICE în litigiu, Tribunalul constată că această propunere este prezentată corect în decizia atacată și că nu a existat nicio denaturare a conținutului său. Astfel, în conformitate cu jurisprudența, Comisia a examinat din punct de vedere obiectiv măsurile propuse, avute în vedere in abstracto, limitându-se în esență la a prezenta obiectul și obiectivele propunerii de ICE în litigiu și la a constata că această propunere ține de politica de coeziune a Uniunii.

În al treilea rând, Tribunalul respinge critica referitoare la existența unei rezerve în aprecierea Comisiei. Într-adevăr, Tribunalul subliniază că, pentru a asigura un acces ușor la ICE, Comisia poate, dacă este cazul, să procedeze la o „încadrare”, la o „calificare” sau chiar la o înregistrare parțială a propunerii de ICE în cauză pentru a asigura accesul ușor la aceasta, cu condiția să respecte obligația de motivare care îi revine, iar conținutul acestei propuneri să nu fie denaturat. Astfel, acest mod de a proceda permite Comisiei ca, în loc să refuze înregistrarea unei propuneri de ICE, să o înregistreze în mod calificat, pentru a menține efectul util al obiectivului urmărit de Regulamentul nr. 211/2011.

În al patrulea și ultimul rând, pronunțându-se cu privire la aspectul dacă articolele 174-178 TFUE ar putea constitui un temei juridic pentru o acțiune a Uniunii în sensul urmărit prin propunerea de ICE în litigiu12, Tribunalul arată că Comisia nu a săvârșit nicio eroare atunci când a concluzionat în decizia atacată că propunerea de ICE în litigiu, în măsura în care viza prezentarea de către ea însăși a unor propuneri de acte juridice care stabilesc sarcinile, obiectivele prioritare și organizarea fondurilor structurale și cu condiția ca acțiunile care urmează să fie finanțate să conducă la consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale a Uniunii, nu se afla vădit în afara sferei sale de competență.

Lasă un răspuns Anulează răspunsul