Recunosc, nu am fost niciodată un fan al lui Victor Ponta, pe care îl consider unul dintre cei mai slabi premieri post-decembrişti. E arogant, impulsiv, orgolios şi în multe domenii, prea puţin pregătit. Însă nici nu pot intra în retorica celor care, orice ar face acesta, spun că e greşit. Este exact acelaşi lucru care se întâmpla cu Traian Băsescu, ce mai avea puţin să fie scos vinovat, de către anumiţi “analişti”, pentru seceta sau inundaţiile din mandatele sale. Revenind la Ponta şi la mârâitul său recent către guvernul de la Budapesta, cred că a fost cea mai corectă şi argumentată ieşire a sa din ultimele luni.
Cu un tupeu fantastic şi făcând parcă în ciudă oficialilor de la Bruxelles, Ungaria a decis de capul ei că trebuie să ne pună gard la graniţă. Adică aşa cum ar putea face Ianos în ograda proprie, care supărat pe mutra vecinului Ion, şi-ar trage stobor de 3 metri. Doar că o graniţa dintre două state din Uniunea Europeană, atât cât mai există încă Uniunea cu pricina, nu e precum bucata de pământ din bătătură cuiva. Şi nici nu ar trebui să poată, onor premierului Orban să decidă de la el putere în chestiunea respectivă. Desigur, asta atâta timp cât Ungaria mai vrea să existe în Uniunea al cărei buget comun l-a tot supt serios în ultimii ani, din biberonul fondurilor structurale.
Gestul lui Victor Ponta, de a le bate public obrazul vecinilor de la vest, a uns pe suflet milioane de români. Aceiaşi români care înghit de ani de zile toate ieşirile deşănţate ale agenţilor provocatori trimişi de Budapesta să agite spiritele la noi. Sau, ca să nu ne creadă Europa sălbatici şi intoleranţi, a trebuit să permitem unor indivizi că Laszlo Tokes sau Csibi Barna să îşi facă de cap, invocând dreptul la liberă exprimare.
Singura problemă pentru Victor Ponta, în războiul declaraţiilor cu Ungaria, este poziţia sa şubredă la Palatul Victoria. Acest fapt a dat prilejul oficialilor maghiari să-l acuze că încearcă să abată atenţia de la propriile sale probleme. Fapt ce probabil a fost adevărat, însă tot nu se schimbă realitatea. Aceea că Ungaria vrea să îşi ridice gardul, în ciuda recomandărilor şi semnalelor venite de la Bruxelles şi fără ca până acum să fi existat vreo ameninţare reală a valurilor de refugiaţi pe ruta România-Vest.
În fine, bomboana pe colivă a pus-o Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, care a vrut probabil să dreagă busuiocul. Acesta a sugerat că bariera cu pricina ne-ar putea ajuta şi pe noi, ca să ne protejeze de eventualii imigranţi veniţi de la vest. Adică, domnule Hunor, acei emigranţi ajunşi în paradisul din Germania sau Austria, şi care şi-ar căuta apoi norocul în sărăcia mioritică?! Cred că se poate găsi o explicaţie şi mai bună pentru gardul ungar: va fi ridicat pentru a împiedica penalii de ţeapă deputatului Marko Attila să răspundă în faţă legii. Mai exact, pentru cazurile în care, cuprinşi de remuşcări, aceştia ar avea cumva pornirea să revină în România.
