Președintele Senatului Călin Popescu Tăriceanu a fost invitatul, de săptămâna aceasta, al interviurilor organizate de PSnews.ro, unde a vorbit despre principalele provocări de pe scena politică.
Tăriceanu a analizat situația politică din România și noul PNL, format prin fuziunea cu fostul PDL, care l-a susținut pe Traian Băsescu. Din punctul de vedere al președintelui Senatului, PNL-ul de astăzi duce lipsă de un lider care să decidă viitorul partidului.
De asemenea, fostul premier a dezvăluit șansele pe care le are o fuziune între ALDE și PNL, precizând că liberalii vor înregistra rezultate sub așteptări la alegerile de anul viitor.
(21:07 – 27:40)
Dan Bucura: Aţi anticipat oarecum următoarea întrebare, cu răspunsul de mai devreme, însă am s-o sintetizez. Aţi fost, în calitate de preşedinte al PNL, unul dintre principalii opozanţi vizibili la Traian Băsescu. Astăzi, „urmaşii” – ca să spun aşa – ai dumneavoastră sunt co-preşedinţii actualului PNL: domnul Blaga şi doamna Gorghiu. Credeţi că ei au – într-un fel sau altul – acum anvergura să se lupte cu Traian Băsescu, un Traian Băsescu revenit în politică şi care, chiar dacă nu eşti expert, nu ai cum să nu constaţi că-şi doreşte, poate, să reconfişte un pic zona de dreapta, din punct de vedere politic?
Călin Popescu-Tăriceanu: Haideţi să vă spun ceva. Observ un lucru la PNL care pe mine realmente mă întristează – şi anume lipsa unor lideri cu personalitate la vârful partidului, lipsa unor lideri care să aibă convingeri, care să aibă idei şi care să aibă curaj. Curaj! Lipsa de curaj a fost caracteristică pentru leadershipul PDL-ului o bună bucată de vreme, pentru că ştiţi foarte bine: nu a avut curajul să se desprindă de stilul şi de amprenta extrem de violentă a lui Traian Băsescu asupra partidului. Partidul acela nu era capabil să-şi ia o linie de independenţă şi o linie proprie, un profil propriu. El a trăit tot aşa, prin transfer de popularitate de la Băsescu. Dacă ne uităm astăzi la PNL, s-a produs un fenoment de copiere a acestei atitudini. Acelaşi lucru se întâmplă astăzi cu PNL-ul, indiferent că vorbim de vechiul PNL sau de PDL. Partidul nu are propriul leadership, ci trăieşte prin transfer de popularitate de la actualul preşedinte. Şi lucrul acesta, după părerea mea, este şi avantajos, dar, pe termen lung, este păgubos. E avantajos pe moment, că are un scor care este, poate pentru unii, confortabil. Însă, dacă o să ne uităm în sondajele de opinie şi o să vedem cotele de încredere de care se bucură liderii partidului, o să vedem că ele sunt cu mult sub nivelul partidului. Lucrul acesta ar trebui să le dea de gândit. În final, totuşi, oamenii se raportează la partid prin ceea ce promovează, prin ideile pe care le are şi în jurul cărora se articulează politicile propriului partid. Nu cred că problema de raportare cu Traian Băsescu este cea mai importantă, ci problema de raportare a PNL-ului cu propriul electorat. Dar, în fine, eu nu sunt, nu m-a plătit nimeni ca să stau să le fac nici critica, nici analiza, nici să le dau soluţiile. Este problema lor, sunt într-o criză majoră de identitate, într-o criză de leadership şi cred că îi bântuie un exces de populism care – iarăşi – este foarte dăunător, pe termen mediu şi lung.
Dan Bucura: Apropo de planurile lor. Ele interferează oarecum şi cu formaţiunea dumneavoastră? Pentru că, în ultima vreme, vedem că există mesaje – mai vizibile sau mai puţin vizibile (inclusiv în rândurile parlamentarilor pe care dumneavoastră îi aveţi) – în sensul revenirii la naveta-mamă, la PNL. Iar mai mult – aş merge cu ideea asta: Alina Gorghiu, în repetate rânduri (sigur, cu preponderenţă, înainte de demisia premierului Ponta, dar chiar şi după), şi către dumneavoastră, şi către alţii, a transmis ideea aceasta a revenirii, sub o formă sau alta, sau a strângerii rândurilor. Mai vedeţi posibilă o astfel de întoarcere?
Călin Popescu-Tăriceanu: Nu ştiu dacă a revenirii sau a strângerii rândurilor, mai degrabă. Orice analist poate să observe că scăderea PNL-ului din ultima vreme îi creează o problemă la orizontul alegerilor de anul viitor. Dacă PNL-ul doreşte să ajungă la guvernare, el trebuie să fie capabil să alcătuiască o majoritate, plecând de la premisa că niciun partid nu va reuşi să obţină majoritatea absolută. Şi sigur că aceste semnale care au fost transmise către ALDE au fost transmise în această idee – nu e foarte greu de descifrat, de decodat ceea ce s-a întâmplat. Numai că, în interiorul PNL-ului, în momentul de faţă, trebuie să vă spun că există un sentiment de confuzie, de derută, de buimăceală (după lovitura primită cu ocazia formării guvernului în care PNL-ul se considera că va fi prima vioară şi iată că a fost lăsat deoparte) şi sunt foarte mulţi membri din PNL cu care am şi discutat şi care-şi pun întrebări serioase în legătură cu evoluţia viitoare a partidului. Mulţi încep să considere o ameninţare serioasă posibilitatea transformării PNL-ului într-un partid prezidenţial, în care vechii membri şi vechii oameni care au construit acest partid şi l-au adus unde este astăzi practic se vor găsi eliminaţi şi acest partid sigur că s-ar putea să fie mobilat cu alte personalităţi cu un profil politic mai puţin pregnant, aduse din afară. Acesta este un lucru despre care ştiu că-i preocupă foarte mult pe cei din PNL şi probabil că vor încerca să găsească o soluţie. Dar cred că semnalele pe care chiar conducerea actuală a PNL-ului le-a dat în ultima perioadă îi îndreptăţesc pe cei care au temeri să considere că este, de fapt, planul pe care se va merge.
