În decembrie 1989 avea loc în România o revoltă populară, unii au numit-o revoluţie, alţii au numit-o lovitură de stat, care, credem noi (aşa ne place) a dus la debarcarea regimului comunist condus în ultimii săi 25 de ani de către Nicolae Ceauşescu şi soţia sa, Elena Ceauşescu.
Aşa ne place nouă să credem, îmbătându-ne cu apă rece, aşa cum o facem de multe ori.
Dar am făcut-o noi?
Da, ne-am revoltat, am ieşit pe străzi, am manifestat zile întregi, am pus mâna pe arme, am tras, s-a tras în noi, unii au fost ucişi, alţii au fost răniţi, alţii au scăpat neatinşi. Am tras şi s-a tras în noi! În cine am tras? În terorişti! Aşa ni s-a spus! Cine a tras în noi? Teroriştii! Aşa ni s-a spus? Poate că au fost şi ceva dezaxaţi care au tras şi înspre care s-a tras, dar majoritatea celor care au tras a fost formată din cei de lângă noi. De ce? De ce am tras? Simplu, pentru ca unii, comuniştii din linia a II-a, din linia a III-a, să poatălua locul comuniştilor din linia I-a, cei care ieşeau atunci de pe scenă pe uşa din dos în timp ce înlocuitorii lor se căţărau spre vârful puterii întrând în turnul de fildeş pe uşa din faţă!
Odată instalaţi acolo au început să se războiască între ei, un război de uzură, scopul fiind care şi pe ce să pună gheara, pe ce fabrică, pe ce uzină, pe ce primărie, pe ce instituţie a statului, pe ce sursă de bani!
Un război fără linii de front, un război fără focuri de armă, fără bătălii, un război fără eroi şi monumente, doar victime! Milioane de victime!
Victime pe şosele de proastă calitate şi autostrăzi lipsă, pe căi ferate pe care circulăm de frică mai încet decât acum 60-70 de ani, victime în spitale din care se fură ca-n codru, victime în cluburi care funcţionează ilegal, victime într-o industrie pusă la pământ dintr-o întorsătură de condei şi vândută pe 30 de arginţi. O tară populată cu victime!
Din păcate însă, noi, victimele, suntem în egală măsură şi proprii noştri călăi, cel puţin noi, cei care am tot votat în 27 de ani cu X sau cu Y. Suntem şi proprii noştri călăi pentru că pe lângă faptul că am votat cu ştiinţă sau fără de ştiinţă nişte criminali, am stat apoi şi ne-am lamentat în timp ce ne-am păstrat cuminţi locul călduţ la coada pentru ghilotină precum mieii la tăiere!
De ce am făcut-o? De ce am acceptat securea care ne-a retezat şi ne retează în permanenţă vieţile? Pentru că ăştia suntem, o naţie de laşi, ca nişte bolnavi incurabil, îl imităm, ce spun eu îl imităm, SUNTEM baciul moldovean care îşi acceptă destinul, soarta nemiloasă, moartea ce se apropie de el cu hotărâre, cu repeziciune! Nu ne stă in fire să luăm să ne gândim ce putem face pentru a supravieţui şi încă nu în orice condiţii, ci să supravieţuim păstrându-ne verticalitatea, demnitatea individuală şi colectivă! Suntem o naţie de baci moldoveni impotenţi!
Ne plângem! Ne place să ne plângem, să ne lamentăm! Deşi ne numim creştin-ortodocşi în majoritate, creştini catolici sau protestanţi în minoritate, dar CREŞTINI, omitem o vorbă spusă de Mântuitorul: “Ridică-te, ia-ţi patul tău şi umblă!”, nu ne-o aducem aminte! Zicem că aşa a vrut Dumnezeu! Oare aşa vrea Dumnezeu, să fim proşti, să fim sclavi, să nu mai gândim, să nu mai avem genunchi la pantaloni de atâta stat cu capul plecat!
Nu! Dumnezeu nu ne vrea aşa! Ne vrea demni, ne vrea verticali, ne vrea OAMENI, nu oi! Există un Miel care S-a sacrificat pentru noi ca săputem fi oameni cu adevărat!
Trec pe străzi, circul pe şosele prin această ţară şi ce văd? Văd stafii, umbre ale oamenilor, umbre cenuşii împovărate de griji, umbre legate cu lanţuri grele, umbre care au uitat să mai aibă culoare, să prindă aripi şi să zboare! De ce sunt aşa? A cui e vina? A altora? Nu! E vina noastră, a tuturor!
Uneori aceste umbre îşi aduc aminte de trecutul lor, îşi aduc aminte că au fost oameni cândva, se adună, se indignează, se revoltă! Dar revolta lor e ca un foc de paie care se stinge imediat şi umbrele cad iarăşi la loc, în letargie. Iar criminalii care conduc aceste umbre îşi râd perfid de ele, “Gata, iarăşi i-am dovedit!” îşi spun!
Ne lamentăm în cercurile de prieteni, pe Facebook şi pe alte reţele de socializare, căutăm refugii şi atât! Suntem morţi!
Suntem morţi pentru că ne plecăm de fiecare dată sub vânt, suntem morţi pentru că nu avem curajul să ne ducem şi să îi luăm de gulerele lor albe pe criminalii care ne omoară în fiecare zi şi, mai mult decât atât, pe care îi alegem şi îi plătim bine de tot ca să ne omoare, să îi luăm de gulere, să îi scuturăm bine de tot încât să tremure de frica noastră din toate încheieturile şi să îi aruncăm de pe scena istoriei la groapa de gunoi, să îi condamnăm la uitare, la surghiun!
Suntem morţi pentru că suntem ignoranţi şi manipulaţi! Ignorăm diverse detalii care ne înconjoară, ignorăm să ne cultivăm, ignorăm înghiţind cu polonicul subcultura, ignorăm întrebări esentiale. Suntem manipulaţi de ei, de către criminali şi de către slugile lor cu simbrie venetică, pentru că ne complacem în ignoranţă, credem tot ce ni se spune fără să le trecem pe toate prin filtrul gândirii! René Descartes spunea în “Discurs despre metodă” (1637) o vorbă mare care a născut un concept filosofic, “Cogito ergo sum”, “Cuget, deci exist”. Noi nu gândim, luăt totul de-a gata, de bun, de adevăr absolut, deci nu existăm, suntem morţi!
Dar vă întreb eu pe voi, cei care citiţi aceste rânduri, până când? Până când vom rămâne morti, înviind doar în acele scurte şi rare tresăriri de orgoliu în care încercăm să ne revoltăm împotriva ucigaşilor noştri?
Ucigaşii!
Ucigaşii trăiesc în România lor, în turnul lor de fildeş din care totul se vede frumos, iar atunci când ei, ca nişte zei ce îşi cer adularea, coboară între noi, cei morţi, privesc în jurul lor cu silă şi nu simt cadavrele pe care calcă!
Ucigaşii trăiesc în România lor, cea pe care au furat-o de la părinţii noştri, de la noi şi de la copiii noştri! Traiesc în România lor în care totul e bun şi e frumos, au bani, bani pe care îi fură de la profesori şi de la elevi şi studenţi, de la medici şi de la pacienţi, de la poliţişti, de la şoferi, de la militari, de la copii, de la adolescenţi, adulţi şi bătrâni, de la bărbaţi şi femei, de la noi toţi fără excepţie! Ba fură chiar şi de la biserici! Fură de la angajatori şi de la angajaţi, de la pensionari, de la şomeri, de la noi toţi! Criminalii trăiesc din ceea ce fură ca nişte vampiri care ne sug şi ultima picătură de vlaagă din noi!
Spune imnul nostru aşa: “Deşteaptă-te, române” şi bine zice! Deşteaptă-te! Deşteaptă-te Vasile! Şi tu, Gheorghe! Şi tu Ioane, şi tu, Marine! Şi tu, Ioană! Şi voi, Mărie, Mihaelo, Roxano, Marcelo, şi tu, Paraschevo! Deşteptaţi-vă toţi! Treziţi-vă din moarte pentru totdeauna! Aduceţi-vă aminte că nu sunteţi numere într-o statistică rece, nemiloasă, ci sunteţi oameni! Şi nu mai lăsaţi criminalii să vă ucidă sufletele, să vă adâncească “în somnul cel de moarte”! Treziti-vă, fiţi vii!
Unii au strigat în 2015 că îşi vor ţara înapoi! Cam manipulaţi, având în vedere sloganurile folosite, cel puţin asta e părerea mea! În fine, s-au oprit la nivel declarativ! Cum ar fi oare să nu ne oprim la nivel declarativ şi toţi să ne luăm ţara înapoi de la tâlharii ăştia? Să ne aducem aminte că am fost cândva oameni şi cu toţii să ne luăm înapoi tot ce ni s-a furat de către politicienii ăştia timp de atâţia ani, tinereţea, visurile, împlinirile, tot!
Să ne luăm ţara înapoi nu în vorbe induse de câte unul care are ca scop să stăpânească, ci în fapte izvorâte din suflet! Să ne luăm România înapoi cu istoria ei, cu bogătiile ei, cu tradiţiile ei, cu credinţele ei, cu frumuseţile ei! Să o luăm înapoi de la manipulatori! Şi să învăţăm cu toţii împreună să fim iar demni, să fim noi înşine, să nu ne mai luptăm între noi la ordinul păpuşarilor noştri! Să nu îi mai lăsăm să ne dividă şi să ne împartă în buni şi răi, în legitimi şi ilegitimi cum a făcut-o dl. Cioloş după generalele din 2016!
Doar aşa nu va mai exista România lor şi România noastră, două Românii separate prin garduri de sârmă ghimpată, ziduri şi alte obstacole!
Vreau o singură Românie, una ca în Vest, dar cu moralitate creştină! O Românie în care să nu mai existe umbre în loc de oameni, sclavi în loc de oameni liberi! Vreau o Românie populată de oameni în adevăratul sens al cuvântului, aşa cum ne-a învăţat Dumnezeu să fim, oameni care ştiu să trăiască, să iubească, să râdă! Asta vrea şi Dumnezeu de la noi!
Îmi e foarte dor de această Românie, de România care se revoltă împotriva ucigaşilor săi, care îi respinge din rândurile ei pe toţi cei care prin faptele lor îi ucid fii! Îi respinge pe toţi ilieştii, romanii, ponţii, iohannii, băseştii, văcăroii, udrele, cioloşii, kelemenii, vereştoii, vosganienii şi pe toţi cei care în 27 de ani nu au făcut altceva decât să ne fure şi să ne ucidă prin incompetenţa lor, prin corupţia lor, prin tupeul lor nesimtit!
Nu mai vreau să fim conduşi de ei! De fapt nu mai vreau să avem conducători, ci lideri, lideri adevăraţi!
Nu mai vreau conducători care, deşi sunt plătiţi din banii noştri, ai tuturor, ne sfidează aruncându-ne “vorbe de duh” gen “măi, animalule”, “ţigancă împuţită”, “ghinion” şi aşa mai departe!
Nu mai vreau să fim conduşi de politicieni care, pentru a-şi păstra scaunul de sub fund, se dedau la diverse combinaţii politice dictate, zic ei, de “interesul naţional”? Pe naiba interes naţional! Interesul lor şi al preietenilor şi clienţilor lor politici, al sponsorilor lor care apoi se îmbogăţesc la nesfârşit din contracte cu statul care de care mai dubioase la adăpostul unor legi şi reguli făcute de ei tot pentru ei, inclusiv “în timpul jocului”!
Nu mai vreau preşedinţi-jucători sau preşedinţi-lipsă consiliaţi de oameni care dorm în cizme în timpul vizitelor oficiale! Dacă tot nu facem pasul spre reinstaurarea monarhiei constituţiale, o reparaţie morală şi o revenire, după umila mea părere, la normalitate şi legalitate a formei de guvernământ (nu noi am dat jos monarhia, ci politrucii formaţi la Moscova sprijiniţi de tancurile lui Stalin), măcar să avem un preşedinte care să ne facă să ne simţim iar mândri că suntem români, un preşedinte care să apere interesele naţionale ale României, nu să se plece în faţa Occidentului sau a Răsăritului! Un preşedinte care să fie cu adevărat arbitru, care să sancţioneze în limitele constituţionale orice derapaj al puterilor statale sau ale societăţii civile.
Vreau un parlament care să lucreze cu adevărat pentru statul român şi pentru cetăţenii care i-au trimis acolo să îi reprezinte fără un partizanat politic deşăntat şi fără ordine de la baronii politici din teritoriu! Un parlament care să facă legi clare şi utile în interesul statului şi poporului, nu în interesul propriu, nu legi care să declare delfinii, animale senzaţionale, persoane, fie ele şi non-umane (ce tâmpenie de concept o fi şi ăsta?!)! Vreau un parlament compact,fără imunităţi juridice şi penale, un parlament alcătuit din oameni care nu se ascund în spatele interesului de gaşcă atunci când sunt prinşi cu mâţa-n sac!
Vreau o justiţie adevărată care să funcţioneze după legi şi reguli care să nu mai permită tergiversarea anchetării şi judecării celor acuzaţi de fapte grave cu ajutorul unor tertipuri avocăţeşti! Şi mai vreau ca in momentul în care ai fost dovedit că eşti un jeg de politician, funcţionar public etc. corupt să plăteşti nu cu 3-4 ani de închisoare (mai cheltuim şi bani cu tine ca să te pedepsim şi să te “reeducăm”!), ci cu confiscarea averii, chiar dacă ai dosit-o in cine ştie ce bănci şi off-shore-uri de pe meleaguri calde sau pe numele cine ştie cui! Iar apoi să nu mai ai voie să ocupi funcţii publice!
Vreau să văd că în ţara asta vei plăti pentru incompetenţă şi abuz! Vreau să văd că un ministru care nu îşi face treaba sau o face prost, aducând prejudicii statului şi cetătenilor, nu este demis pur-şi-simplu, ci este judecat de o instanţă specializată şi că plăteşte pentru faptele sale! Vreau să văd că un judecător care judecă strâmb o cauză neluînd în seamă diverse probe este sancţionat nu doar administrativ, ci şi penal pentru că neglijenţa sau incompetenţa sau reaua lui vointă a băgat în puşcărie un nevinovat sau a eliberat un criminal! Vreau să văd procurori care cer arestarea unui suspect doar atunci când este necesar, nu ca metodă de anchetare!
Vreau să văd mai puţină birocraţie, proceduri de licitaţie publică şi de atribuire clare, fără dedicaţie, şi simplificate! Vreau să văd căun contract cu statul pentru construirea unei autostrăzi e foarte clar încă din start astfel încât lucrarea să fie executată conform standardelor, la termen şi fără acte adiţionale care să crească nejustificat preţul!
Vreau să văd spitale româneşti populate conform necesităţilor cu infirmiere, asistente şi medici şcoliţi în România, bine plătiţi, care să nu mai depindă finanaciar de ciubucul oferit de pacient şi care să nu mai condiţioneze actul medical de primirea unei şpăgi! Vreau săvăd că medicul ăla îşi poate cumpăra din salariul lui un Mercedes nou la fiecare…10 ani să zicem, indiferent dacă e neurochirurg la un mare spital din Bucureşti şi profesor universitar sau medic pe ambulanţă! Să văd cămedicul ăla are o asigurare de malpraxis serioasă şi la zi!
Vreau să văd că pompierul-salvator care intră în foc pentru a mă scoate pe mine sau pe tine e plătit bine pentru asta şi, mai mult decât atât, are şi o asigurare de viaţă pentru asta astfel încât în cazul unui accident de muncă familia lui să beneficieze de o compensare materială îndestulătoare!
Vreau să văd că poliţiştii şi jandarmii din România sunt bine pregătiţi, bine dotaţi cu tot ce le este necesar desfăşurării activităţii în bune conditii, că sunt suficient de bine plătiţi astfel încât să nu mai fie tentaţi să ia bancnota strecurată în talonul prezentat de un şofer ce urmeazăa fi amendat! Vreau un statut clar al poliţistului astfel încât să se ştie bine ce drepturi şi ce obligaţii are el astfel încât să fie imun la ameninţările gen “ia telefonul şi vorbeşte cu şeful tău”, astfel încât să poată folosi armamentul din dotare fără să se gândească la faptul că va fi anchetat pentru faptul că a apărat viaţa cuiva, a lui sau a altuia! Adică o poliţie ca la nemţi, ca la britanici, ca la americani!
E mult ceea ce cer? E anormal? E nemaivăzut?
Nu! E normalitate, asta cer!
E ceea ce am visat într-o noapte de iarnă că vom primi, e ceea ce am strigat într-o noapte de iarnă că vreau să primim!
Mai trebuie şi altele? Vă las pe voi să completaţi lista!
Cosmin Smaranda este absolvent de Matematică-Fizică şi Teologie Creştin-Ortodoxă, pasionat de aviație militară, automobile, motociclete clasice şi politică.
