De ce nu a învățat Ponta nimic din greșelile lui Crin Antonescu?

Ponta pare a repeta, la virgula, scenariul în care a jucat fostul sau partener, Crin Antonescu. Cei doi foști amici din USL par ca nu se pot desprinde de un destin similar, nici chiar atunci când drumurile lor s-au separat iremediabil și definitiv.
In primăvara anului 2014, PNL era zguduit de una dintre cele mai puternice încercări: eliminarea aripii pro–USL din partid. Voci precum cele ale lui Mircea Roșca, prietenul și tovarășul recunoscut al președintelui partidului de atunci, cereau cu insistenta excluderea foștilor miniștrii Stroe și Chitoiu. Radu Stroe a căzut sub ghilotina forurilor statutare, Daniel Chitoiu a plecat singur, iar Calin Popescu Tariceanu a demisionat în urma eșecului în încercarea sa de a îi readuce pe liberali lângă PSD. Aceste trei înlăturări din rândul liberalilor au creat premisele pentru formarea unui nou partid, chiar dacă încă plăpând, pe partea dreapta a eșichierului politic. Indezirabilii nu au avut o alta soluție, pe măsura viselor și orgoliilor, decât sa pună bazele unui nou proiect, care să ocupe cât mai mult loc pe spațiul din zona ocupata de PNL.
Acum, într-o tumultuoasa zi de joi, Victor Ponta și prietenii săi repeta scenariul excluderii din partid a contestatarilor supremației conducerii PSD. Pericolul pentru Victor Ponta nu vine din declarațiile furibunde ale celor alungați din sânul partidului, ci din mișcările ulterioare pe care aceștia intenționează sa le facă. In seara mazilirii, Marian Vanghelie nu a infirmat ipoteza unei noi construcții politice. Fie ca va prelua PPDD și îl va rebrandui, fie ca va iniția un proiect politic nou, Marian Vanghelie știe ca alături de Mircea Geoana pot construi berbecele cu care sa creeze o breșa în zidurile PSD. Prin fanta creata se vor scurge apoi mai multi sau mai putini deputați și senatori PSD, dar suficienți cât sa sporească îngrijorarea în rândurile social-democraților în ceea ce privește guvernarea. Pentru ca, dacă acest scenariu se repeta, ne amintim ca pe lângă plecarea trioului Tariceanu-Chitoiu–Stroe, s-au înregistrat pierderi serioase în rândul parlamentarilor liberali.
Sigur, vor fi multi care vor spune ca cei care trebuie sa plece, sa plece ! Vor vorbi de calitatea politica a transfugilor, de calitatea morala, dar uita ca adevărata problema acum pentru PSD și pentru Victor Ponta este cantitatea și nu calitatea.
Problemele interne ale președintelui PSD par a fi acoperit, cel putin mediatic, problemele ce țin de controlul guvernării. In aceeași zi de joi, UDMR anunța intenția de a părăsi guvernarea. Nimeni de la PSD nu a venit cu un răspuns coerent, ci o alta varianta de negociere pentru partenerii unguri, dar bulgarele lansat de aceștia începe sa se rostogolească amenințător către Paratul Victoria. Este adevarat ca se va încerca, probabil, suplinirea lipsei UDMR din guvern cu PLR-ul lui Calin Popescu Tariceanu.
Dar tot atât de adevărate sunt alte trei aspecte:
1.Puterea lui Gabriel Oprea crește văzând cu ochii, în condițiile în care spațiul sau de negociere se mărește devenind elementul indispensabil pentru păstrarea guvernării de către PSD. Dacă, odată cu UDMR, Oprea anunță plecarea din guvern, este game-over pentru guvernarea Ponta.
2.Nimeni nu știe numărul exact de parlamentari controlați de Marian Vanghelie. Presupunând ca exista un sâmbure de adevăr în faptul ca acesta este făuritorul de parlamentari de pe listele PPDD, ne putem aștepta la o hemoragie destul de serioasa din PSD și, implicit, la slăbirea susținerii guvernului în Parlament.
3.Proximitatea și necesitatea trecerii bugetului de Parlament va duce la impunerea unor solicitări, ce poate în alte condiții nu ar fi fost de acceptat, de către cei care condiționează astfel rămânerea alături de PSD la butoanele guvernării. In acest context, ne putem trezi ca proiectele prioritare vor aparține partidelor cele mai slab reprezentate în guvern.
In aceste condiții, ne putem găsi în fata unei noi anomalii politice, în care dreapta și stânga lucrează încrucișat, urmărind interese imediate de preluare a guvernării: guvernul de stânga lui Victor Ponta poate rămâne la guvernarea cu ajutorul micului partid de dreapta al lui Tariceanu, în timp ce liberalii pot spera la răsturnarea guvernării sprijinindu-se pe voturile dizidenților socialiști ai lui Vanghelie.
Nu am găsit încă explicația pentru lipsa de abilitatea politică în eliminarea dizidenților din PSD. De unde apetența asta pentru înlăturarea totala a adversarului, dându-i în felul asta pretextul perfect pentru a se întrupa într-un challenger ce te va sâcâi și enerva o buna bucată de timp?
Caci, nu-i asa, lui Geoana i se terminase cam tot combustibilul politic, în timp ce pe Vanghelie îl tratau ca pe o gluma cu priză la electorat. Iată ca acum, lui Victor Ponta pare sa i se aplice zicala „Știi de glumă? Ia-o în serios !”