“Războiul este continuarea politicii prin alte mijloace”, ne spune un celebru militar prusac care i s-a opus lui Napoleon. Dar ce se întâmplă atunci când planificarea militară pare că o ia înaintea politicului și începe să dicteze cursul evenimentelor? În “Tunurile din august”, Barbara W. Tuchman arată, între altele, și cum politicul începe să fie subordonat planurilor militare în ajunul Primului Război Mondial, această situația contribuind la declanșarea războiului. Atunci când urmărești simultan o cale diplomatică în timp ce pregătești o puternică forță armată, vei ajunge mai devreme sau mai târziu la o bifurcație și va trebui să alegi. Dar, de cele mai multe ori vei alege războiul, așa cum a făcut-o și președintele George W. Bush în 2003, pur și simplu pentru că planurile militare au luat-o înaintea politicului.
Acesta pare a fi și cursul evenimentelor spre care ne îndreptăm în cazul conflictului dintre Rusia și Ucraina. De-a lungul ultimelor luni de zile, Rusia și-a masat aproximativ 130.000 de militari la granița cu Ucraina, fiind capabilă acum de o invazie pe trei direcții, în timp ce armata ucraineană are șanse minime să reziste, cel puțin în fazele incipiente ale conflictului. Oficialii americani par a fi convinși că Vladimir Putin s-a decis în favoarea războiului și au emis avertizări cetățenilor americani din Ucraina să părăsească rapid țara. După mai multe runde de negocieri, mingea pare a fi acum în curtea lui Putin, acesta fiind singurul care poate decide în final care va fi cursul evenimentelor. Putin a ajuns exact la acea bifurcație și va trebui să aleagă. Grosso modo, pentru Putin mai există doar două variante.
O primă posibilitate este aceea ca președintele Rusiei să aleagă calea diplomației și să detensioneze situația. Oficialii americani nu neagă posibilitatea acestei variante, dar o văd puțin probabilă în contextul actual. O astfel de variantă în acest moment ar însemna ca Putin să dea înapoi, dar lucrul acesta ar putea salva zeci de mii de vieți omenești și ar preveni transformarea Ucrainei într-un teatru de război. Cealaltă variantă care se conturează tot mai amenințător este războiul. Acesta ar putea fi un război la scară largă, ceea ce ar produce o undă de șoc în lume, sau s-ar putea limita la operațiuni mai mici. Putin ar putea de pildă să trimită forțe militare în Donbas și în Luhansk, fie pentru a-și extinde controlul asupra acestor regiuni, fie pentru a forța o recunoaștere a independenței lor, pe modelul regiunilor separatiste Abhazia și Oseția de Sud. Un alt scenariu din această categorie ar putea include o extindere a capului de pod obținut în 2014 după anexarea peninsulei Crimeea. Lucrul acesta ar însemna cucerirea unui teritoriu de aproximativ 300 de km, de-a lungul Mării Azov și implicit a orașului Mariupol. Ambele opțiuni includ un conflict în care și-ar putea pierde viața civili.
Pe parcursul acestei săptămâni am putea fi martorii unor tentative diplomatice de ultim moment pentru a evita confruntarea militară. Succesul lor nu trebuie subestimat complet. Totuși, nu trebuie să găsim refugiu într-o mentalitate de tip “wishful thinking”. Acest scenariu s-a derulat de prea multe ori în istorie, iar lecțiile lui sunt clare. Un eventual război ar putea fi precedat și de un ultimatum din partea Rusiei. La fel ca alți lideri politici de-a lungul istoriei, Putin se află în fața bifurcației, iar întrebarea care se pune e: ce drum va alege în final?
